pe filme-carti.ro, 10 iulie 2023
În dialogurile sale cu Mihaela Udrescu, arheologul Petre Alexandrescu vorbește despre copilăria și adolescența din timpul războiului, dar și despre rezistența arheologilor români în fața directivelor PCR din anii 1950-1980, despre dificultățile stabilirii unui dialog cu istoricii occidentali și perioada în care a condus Institutul de Arheologie, iar pe parcurs sunt evocate figuri și întâmplări ce schițează atât istoria omului care a fost Petre Alexandrescu, cât și a întregii țări. (…) Am citit cu mare plăcere aici și despre băi cu frunze de nuc, adunat de caise moi și parfumate, reforma învățământului din 1948, viața orașului în care locuiesc pe vremea când nu multe străzi și clădiri emblematice de azi nu existau, arhitecți care au proiectat clădiri emblematice din București, viața de după cel de-al Doilea Război Mondial, studenția din anii ’50, instalarea comunismului, ucenicia în arheologie la Tariverde sau călătoria la Princeton. Sunt foarte multe lucruri interesante de descoperit în Continentul scufundat, sunt și ani pe care mulți dintre noi nu i-am trăit, dar despre care putem citi cu încântare sau cu ochi critic atunci când vine vorba despre comunism.
Citeste mai multla radiohit.ro, 10 iulie 2023
Este o carte care cere interacțiune pentru că am avut bucuria ca după șapte ani în Provence, să vină foarte multă lume, cunoscuți și necunoscuți în zonă. M-am întâlnit cu unii, unii au venit cu cartea să le dau autograf, sunt oameni care au descoperit. E o carte a mărturisirilor. Din ea, eu nu am vrut să par un tip care știe tot, ci dimpotrivă, un tip care află, întreabă și împărtășește mai departe ceea ce a aflat.
Citeste mai multpe filologisme.ro, 9 iulie 2023
Viața de adult a lui Charles Bukowski nu a fost una ușoară, cum la fel nu a fost nici copilăria sau adolescența sa, acesta confruntându-se cu diverse probleme în familie și cu dependența de alcool. Așa cum afirmă chiar el, a muncit ca muncitor necalificat până la vârsta de 50 de ani, însă în tot acest timp a continuat să scrie. Ce rămâne după lectura acestui volum, poate mai mult decât orice altceva, este legătura puternică dintre scriitorul Charles Bukowski și omul Charles Bukowski. Fiindcă Charles Bukowski a scris din adâncul fibrelor sale, indiferent de context, și poate că aceasta l-a transformat într-un autor cu zeci de creații impresionante.
Citeste mai multpe booknation.ro, 7 iulie 2023
În 1962 regulile și așteptările din partea societății erau altele. Dar nu toată lumea făcea cum se cuvenea și cum s-ar fi așteptat din partea celorlalți. Așa că de ce doi tineri inteligenți, care se iubeau sincer, au putut ajunge într-un asemenea impas. Începutul lor, prima zi și prima noapte de la nuntă, a însemnat pentru ei sfârșitul. Deciziile pe care le iau Florence și Edward în acea seară în camera de hotel și apoi pe plajă vor avea ecouri pe tot parcursul vieții lor. Ian McEwan creează prin proza lui bogată și însuflețită povestea a două vieți transformate pentru totdeauna de cuvinte nespuse și de gesturi nefăcute. O recomand cu căldură!
Citeste mai multpe booknation.ro, 7 iulie 2023
Cartea de eseuri Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării ne relatează din punctul de vedere al autoarei ce putem face pentru a ne păstra sănătatea mintală. În această bucată de text care nu se întinde pe mai mult de 112 pagini Elif Shafak pledează pentru optimism și omenie. Autoarea ne pune în față propriile sale amintiri și păreri prin mici istorisiri reale și profunde care ne pot face să ne susținem reciproc, fără ură și judecată. Pe tot parcursul cărții, ea ne dezvăluie cum a fi diferit și a pune sub semnul întrebării faptele și ideile, ne poate ajuta să rămânem pe linia de plutire, fără a ne zăpăci și înfricoșa de evenimentele care ne iau prin surprindere. A ne susține unii pe alții și a ne asculta sincer poate duce la democrație, empatie și credință din nou în omenire și într-un viitor mai luminos.
Citeste mai multîn Formula AS, nr. 1574, 7 iulie 2023
Când a scris Capitularea, în 1965 – o satiră socială a burgheziei pariziene bogate – romanciera era încă departe de ruina materială (din cauza proceselor cu Fiscul) şi fizică (din cauza exceselor) care nu-i mai lăsaseră nimic, decât datorii de peste un milion de euro, din câştigurile imense de pe urma cărţilor ei. Cum îi plăceau şi în viaţa reală cocktailurile, şi în Capitularea diluează licorile tari cu siropuri sentimentale acrişoare sau amărui, burlescul şi comicul rezultând din diferenţele între realitate şi modul în care e interpretată de personaje. <
Citeste mai multpe catavencii.ro, 7 iulie 2023
Bine scris, dinamic și cu o versatilitate stilistică în care se cunoaște experiența de romancieră a autoarei, acest op al întâmplărilor lui Cantemir, Inorogul în lavirinthul neștiinții, e prilej de plăcută zăbavă asupra scurtei vieți a omului care a cucerit prin scris o recunoaștere universală la care, ca mofluz domnitor ce-a fost, n-ar fi îndrăznit nici să viseze.
Citeste mai multîn Formula AS, nr. 1574, 6 iulie 2023
Amestecând datele reale cu cele imaginate, în încercarea de cuprindere a cât mai multe aspecte din epocă, „scurmând prin bibliografii”, Mihai Buzea îşi împarte romanul în trei părţi, cu trei naratori şi trei stiluri specifice.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1004, 6 iulie 2023
Între scrisorile cuprinse în primul volum al corespondenţei lui Steinhardt, în îngrijirea ireproşabilă a editorului George Ardeleanu, se remarcă epistolele de tinereţe, trimise amicilor săi bucureşteni Manole Cociu-Costieni şi Charles Gruber. Anumitor cititori probabil că primul aspect care le sare în ochi este limbajul folosit, cu totul neobişnuit pentru cei rămaşi în admiraţie extatică faţă de „monahul de la Rohia”: nu doar vagile indicii ale exceselor de tinereţe ori ale bisexualităţii evreului monden interbelic, ci şi polemicile ori ironiile savuroase.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1165, 6 iulie 2023
O proză aparent dezorganizată, dar extrem de închegată și ordonată în mesajul ei epic. Opt texte de sine stătătoare, melancolic-aventuriste – dorul de ducă e mereu la el acasă și la purtător, cu o Introducere a autorului ironică, cu bune informații și o extrem de simpatică auto-biobibliografie, cu date utilizabile și de către cei interesați de viața autorului. Altfel, „călătoriile acoperă Statele Unite, de la sud la coasta de est, de la coasta de vest până în nord-vestul îndepărtat, acoperă Mexicul, Marocul, Parisul, Londra, oceanele Atlantic și Pacific străbătute pe vas de diverși oameni și orașe interesante”, Kerouac dixit. Dintre cele câteva texte alăturate, prin care mișună o întreagă umanitate – lume amărâtă, dar cu un uriaș apetit pentru bucuria de a trăi fiecare clipă –, personal, mi-a plăcut foarte și cel mai mult un mic text, intitulat „Scene din New York”. (…) Din toate observațiile, nu puține, și comentariile – toate pline de un realism crud, dacă nu și de poezie cu multiple tâlcuri –, am apreciat enorm un vers extras din Gregory Corso. „Puterea e să stai la colțul străzii fără să aștepți pe nimeni.” Faci o pauză, meditezi, repeți propoziția. Și dacă ar fi să apară cineva? S-ar schimba radical situația. Ce facem? Așteptăm ori ba?
Citeste mai mult