pe bookblog.ro, 5 septembrie
Cu o desăvârșită eleganță și cu atenție față de detaliile prin care-și construiește istoriile, autoarea ne poartă printr-un periplu numit viață. Fiecare povestire este ca o mică fotografie pe care o primești când mergi la un carnaval. Unele rapide, altele domoale. Unele ferme, altele calme. Această ritmicitate, pe care pare să o prefere autoarea, este elementul care te face să nu vrei să lași din mână cartea. De fapt, anume cadența destinelor și jocurile în care creatoarea atrage personajele este particula necesară, acei spori ai curiozității, care te convinge să-ți torni un pahar de vin alb și să călătorești prin viețile eroilor.
Citeste mai multîn revista 22, 5 septembrie 2023
În 1972, această carte a apărut în premieră la noi – dar amputată, din stupide rațiuni ideologice, cu pasaje și pagini întregi „dispărute” doar pentru „vina” de a se fi referit la chestiuni delicate (pentru comuniști) de ordin social și religios. Cartea de acum din Hexagon reia traducerea originară în limba română – realizată de speologul clujean Corneliu Pleșa – și o publică în versiunea completă și conformă cu textul original al cărții lui Lionel Terray. O carte ca un testament literar și o ardentă mărturie a unui destin (Terray a murit la 44 de ani; a ars repede, cum se spune...). O carte ca o mare lecție de viață a unui om care spunea/scria, între altele: „Mă întristau josnicia și vulgaritatea oamenilor, mă apăsa monotonia vieții și visam la o existență mai nobilă, mai liberă, mai generoasă.”.
Citeste mai multîn Cațavencii, 1 septembrie 2023
Povestirile din Nu spune asta!, atent polisate, conțin și considerațiuni de politică internațională și de politică internă care ar putea lipsi fără pagubă, dar excelează în observațiile de moravuri, acide, și în acuitatea analizelor psihologice cu care Florin Irimia face desenul lăuntric al personajelor sale, intelectuali ciupiți și universitari loviți de criza vârstei a doua.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 8/ august 2023
Cititorul lecturează astfel mult mai mult decât o carte splendidă de curiozități despre Provence, care i-ar putea servi spre condimentarea unui eventual sejur, sau un ghid riguros al evenimentelor istorice și culturale care au șlefuit mărcile distinctive ale mentalității provensale. În fapt, Provence, ținutul secret este și un volum despre integrarea cu succes într-o comunitate prin trăirea în spiritul locului, fără a nega nici măcar o secundă cultura de baștină. Dimpotrivă, sunt mereu căutate (și, de cele mai multe ori, identificate) congruențe, confluențe și oportunități de făurire a dialogului intercultural. Volumul lui Ioan T. Morar este un tratat de diplomație culturală par excellence.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1012, 31 august 2023
Tonul amar-melancolic din Adio, fratele meu, evadarea într-un ultim act aparent poetic, dar finalmente violent, echilibristica riscantă pe linia de demarcație dintre real și fantastic, curajul de a aborda un ton patetic, declamativ, toate aceste ingrediente, la care se adaugă cadrul suburbiei americane, alcătuiesc melting-pot-ul numit John Cheever. A avut și norocul de a deveni primul cronicar al suburbiei newyorkeze Westchester, chiar în perioada în care zona respectivă se năștea. Teritoriul lui, Shady Hill, este la fel de ficțional și de bine pus la punct ca Yoknapatawpha lui Faulkner. Însă acolo unde un alt prozator ar fi forjat comentariul social sau ar fi asmuțit dulăii satirei asupra gabardinelor cenușii care așteaptă trenul de navetă, Cheever descoperă o stranietate pe care o exploatează inepuizabil în opera lui de-o viață.
Citeste mai multpe coperta a IV-a a ediției în limba engleză
Norman Manea – gânditor și scriitor eminent al secolelor XX și XXI – se impune ca un interpret major al ironiilor exilului: pierderea locului natal, pierderea limbii, pierderea trecutului care, în același timp, se împletește cu nomadismul viitorului. Cu imagini conceptuale incisive, care ard în flash-uri ale spiritului, Umbra exilată este în parte o memorie, o meditație și o narațiune a istoriei orașelor și a ruinelor lor, a gloriilor și crimelor lor. Este, de asemenea, și o demonstrație a naturii artistului: omul aflat pe trapezul zburător, poetul, care este un visător, precum și evreul rătăcitor. Nu există alt roman ca acesta și nici nu va exista vreodată.
Citeste mai multpe citestema.ro, 20 august 2023
Grossman are cărţi grave, serioase, în care tratează în felul său sensibil destinul individual şi conflictul israeliano-palestinian, are şi o plăcere de a glumi câteodată vorbind despre suferinţă, dar parcă niciunul dintre romanele citite anterior nu m-au surprins din prima aşa: un adult care povesteşte cu ochii copilului de cândva întâmplările prin care a trecut cu puţin timp înainte de a împlini 13 ani. Începutul e sprinţar, ludic, aidoma unui roman de aventuri pentru adolescenţi. Chiar îţi spui că e o carte pentru altă vârstă şi mult timp eşti păcălit de senzaţia asta prin prisma unui uşor amuzament pe care-l picură din când în când natarorul. Totuşi, asta e doar o senzaţie, pentru că firul e ceva mai complicat, desigur, cum e cazul în toate cărţile lui Grossman.
Citeste mai multpe citestema.ro, 19 august 2023
Scriitor coborât din turnul de fildeș în care se închideau adeseori scriitorii secolului precedent, Camus face însemnări și notează în jurnal încă de la 22 ani. Notele sale cuprind adesea reflectări filozofice, cugetări cu privire la realitatea imediată sau infuzii de-a dreptul poetice pe care le presară firesc de-a lungul acestor pagini. (…) Pătrundem astfel în spiritul lui Camus, iar însemnările sale pătrund în spiritul nostru. Un transfer care ne modelează, ne apropie de noi înșine și ne oferă o perspectivă necesară la aproape un secol distanță din momentul în care au fost scrise aceste pagini.
Citeste mai multpe catavencii.ro, 18 august 2023
Începând de la titlu, textul abundă în aluzii tratate cu un umor coroziv, din care deduci că Nedeianu stă bine cu lecturile, deducție întărită și de mulțumirile de la sfârșit adresate unor autori în viață sau de mult morți. Inegal, dar interesant și incitând la lectură, chiar și în momentele în care autorul trece la considerațiuni eseistice despre artă, Geaca lui Kafka te face să-i ții pumnii tânărului romancier pentru următoarea sa carte.
Citeste mai multpe filme-carti.ro, 17 august 2023
Istoricul britanic Niall Ferguson, coordonatorul acestui volum, are o cu totul altă abordare: cititorul este cel ce trebuie să aprecieze „dacă deznodământul real este de preferat multiplelor alternative nematerializate, dar plauzibile”. Este evident că istoria ar fi putut avea un curs diferit dacă anumite evenimente importante, care s-au desfășurat pe muchie de cuțit, s-ar fi petrecut altfel. Iar istoria virtuală nu este doar foarte spectaculoasă, ci și plină de învățăminte, inclusiv din perspectiva înțelegerii motivelor pentru care lumea arată în prezent așa cum arată. (…) țin să subliniez că întregul volum oferă publicului șansa de a desluși mai bine mersul deloc linear al istoriei, explorând cu luciditate alternative plauzibile ale unor evoluții importante din trecutul mai îndepărtat sau mai recent al omenirii.
Citeste mai mult