Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Suplimentul de cultură, nr. 817, 26 iunie 2023
Cele opt texte de non-ficțiune culese și incluse în acest volum compun o remarcabilă călătorie prin regiuni diferite, prin momente diferite ale vieții, prin inima unor meserii pe care le prelua cu o bucurie de copil, cu o curiozitate în fața vieții care îl arunca din nou și din nou înainte. Va ajunge, treptat, spre finalul acestor însemnări, să fie din ce în ce mai umil în fața creației, să se lase cucerit de frumusețea vieții, dovedind cu fiecare nouă călătorie că ceea ce inima sa înregistrează este doar splendoarea care îl cucerește și care, inevitabil, îl transformă. (…) Kerouac nu poate fi citit azi decât în cheia unui prezent infinit, a unui spirit liber care a ales, în permanență, bucuria unui nou început, exaltarea în fața unei noi pagini goale, prima clipă de dinaintea unui nou roman. Fără etichete, el însuși un om lipsit de prejudecăți, Kerouac a reușit, fără să-și propună, un unic și remarcabil jurnal de călătorie.
Citeste mai multpe citestema.ro, 25 iunie 2023
Apărută în colecția JUNIOR a Editurii Polirom, cartea Motanul chinez își va cuceri cititorii indiferent de vârstă. Cu ilustrații de Elena Lot Vlad, povestea ne poartă de-a lungul unei călătorii care vine la pachet cu aventură, lecții de curaj, onestitate și căutarea unui adevăr dincolo de ceea ce doar auzim despre lume. Motanul chinez trăiește, în forma sa autentică, un curaj deplin și ne inspiră, mai departe, să-i semănăm.
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 27, 22 iunie 2023
Cartea nu se bagă în profunzimi de tip „teoria chibritului”, nu aflăm dacă Vasilică este capabil de analiză și auto-analiză, dacă este conștient de efectele deciziilor lui. Autoarea ne refuză accesul în mintea lui Vasilică și poate bine face (n-am de unde să știu); în schimb, ne oferă acces la propria ei minte, și de-acolo realizăm prăpădul făcut de Vasilică. Da, Hărți dă seama de structura generală a volumului, dar abia din capitolul Ultimul tată își poate face cititorul o părere despre cum se construiește singurătatea unei adolescente fără tată. Decât un tată ca Vasilică, mai bine un tată mort și îngropat de mulți ani, înainte să apuce să facă tot pustiul pe care-l face. Dar asta e, că Vasilică trăiește prea mult. Mult prea mult. <
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 27, 22 iunie 2023
Între martie 1995 și ianuarie 1996, Carlo Maria Martini, cardinal al Bisericii Catolice, și Umberto Eco, arhicunoscutul semiotician, filosof și scriitor, au purtat un dialog epistolar la inițiativa unei reviste din Italia, apărut sub titlul sugestiv În ce cred cei care nu cred? Cardinalul și filosoful dovedesc că problemele esențiale ale omului nu sunt nici exclusiv religioase, nici pur și simplu laice. Din perspective diferite, cei doi meditează asupra unor probleme care ne interesează pe toți.
Citeste mai multpe filologisme.ro, 19 iunie 2023
Cu un vădit talent literar, autorul se folosește de cronistica arăbească pentru a țese intrigi și a menține suspansul. Cu sufletul la gură, aflăm cum expediția francă a Primei Cruciade străbate Asia Mică și Levantul. Dezbinarea politică care domnește în sânul lumii arabe este explicată pe larg și înțelegem, astfel, atât succesul cruciaților, cât și motivul pentru care riposta principilor musulmani a fost atât de slabă. Cartea strălucește mai ales în a reliefa importanța a doi mari monarhi arabi ai secolului al XII-lea, Nur al-Din și Salah-al-Din (Saladin), cei care conduc ample campanii de recucerire împotriva franj-ilor. Portretele fizice și morale ale celor doi, construcția minuțioasă a carierelor lor, sondarea planurilor, intențiilor și mentalităților acestora sunt toate elemente care dau carnație unei narațiuni care ar poate risca uneori să devină prea scheletică.
Citeste mai multîn România literară, nr. 25/2023
Despre doliu este o carte formidabilă, deoarece unifică firesc, într-un stil pasionant de roman polițist, două planuri aflate la ani-lumină distanță. Pe de-o parte planul uman al suferinței pe care o presupune doliul (mai ales unul prelungit, cum este în tradiția iudaică), pe de cealaltă, experiența complexă a dezbaterii dintre tradiție și modernitate, dintre spiritul religios și cel raționalist, în lumea de azi. Mihăieș este capabil să te facă să percepi suferința adânc umană aflată în spatele reflecțiilor lui Wieseltier și, în același timp, să îți activeze propriile întrebări latente. Eu cine sunt?, cum mă situez, între tradiție și confortul lumii moderne?, cum îmi plâng morții și ce-mi spune asta despre felul în care celebrez viața? ș. a. m. d.
Citeste mai multîn Cațavencii, 16 iunie 2023
Extraordinar de bine documentată și scrisă încântător, cartea lui Montefiore mi se pare o capodoperă. O capodoperă paradoxală în care exorcizarea răului are o frumusețe stranie, imposibil de uitat.
Citeste mai multîn revista Tomis, 14 iunie 2023
Însemnările sale de călătorie sunt și o proză spontană, nu doar o dovadă că a avut un incredibil simț al locurilor prin care a trecut, ci și o demonstrație a poeziei organice din viața și din scrisul său, a ritmului său strălucitor, a intimității tonului și, de data aceasta, a capacității adesea mistice de a celebra frumusețea lumii.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1001, 15 iunie 2023
Cele paisprezece proze ale Cristinei Chira (n. 1987) colcăie de o energie deopotrivă evenimențială și tipologică. Prozele, foarte unitare ca imaginar, decupează cu precizie o lume autentică în culorile, suprafețele și dedesubturile ei specifice, iar neajunsul afectiv sugerat de titlu e doar o strategie pentru a arăta că lucrurile nu prea stau în viață așa cum par, la prima vedere, că ai ratat exact atunci când crezi că ai punctat sau viceversa. Și până la urmă, asta-i mișcarea esențială în proza scurtă, să surprinzi pe spațiu restrâns, să mixezi în planuri paralele, să trezești eventual zâmbete amare și să lași loc în final de reflecție. Personajele și întâmplările din volumul Cristinei Chira favorizează din plin această dinamică mobilă și imprevizibilă, jucând abil pe linia subțire dintre anxietate, tristețe, neîmplinire și ridicol.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1001, 15 iunie 2023
Aportul nostru intelectual la antisemitism a fost original, „organic”, cum le plăcea autorilor acestuia să spună. Și aș menționa aici că tocmai această contribuție specific românească la antisemitismul european interbelic iese în evidență în cartea recent apărută Elita culturală și discursul antisemit interbelic, scrisă de Alexandru Florian și Ana Bărbulescu. Sunt reconstruite aici, din articole de presă, discursuri în Parlament, prelegeri și alte scrieri, perspectivele, orientările și teoriile antisemite elaborate de șapte lideri de opinie interbelici: Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Octavian Goga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic și Vintilă Horia. Acești intelectuali – și desigur nu numai ei – au venit cu propria reflecție și propriul efort cognitiv și au creat concepții deseori inedite privind justificarea abordărilor rasiste în corpul social, politic, cultural și economic românesc.
Citeste mai mult