în revista Apostrof, nr. 7 (398)/2023

Prozatorul redă aici o lume a contrariilor, a extremelor şi halucinaţiilor, într-o scriitură densă, energică şi fascinantă totodată, prin care proiecţiile onirice în care se oglindeşte conştiinţa protagonistului par o expresie contrasă a umanului situat la mijloc de rău şi bine, de sens şi nonsens, de speranţă şi ratare, într-o epocă ambiguă în care comunismul şi tranziţia spre capitalism rezumă decorul unei lumi deconcertante. Nu se poate nega subtonul etic, purificator al textului, cum nu se poate ignora infuzia de înţeles metafizic, în măsura în care scriitorul desenează, în fond, condiţia omului dintotdeauna, pândită de disoluţie, angoasă, anomie. (…) Romanul lui Bogdan-Alexandru Stănescu e cronica unui destin predestinat ratării şi a unei istorii violente, transcrise prin dinamica unei scriituri rafinate şi robuste în acelaşi timp, aluvionare şi livreşti, tensionate şi tandru evocatoare.