Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe carturesti.ro, 13 iunie 2023
Amuzantă, sarcastică, cu note fine de autoironie, Însemnări de pe o insulă mică este cartea ideală pentru vacanță. De la locuri deosebite la cele pe care autorul le consideră o dezamăgire în ciuda faimei, de la spiritul britanicilor la obiceiurile lor culinare – cartea îți permite să vezi Marea Britanie prin ochii lui Bryson, un american care a trăit mai bine de 20 de ani în Anglia. Îți va alimenta dragostea pentru călătorii, te va face să râzi și vei ajunge să cunoști o țară și o cultură nouă. Rețeta perfectă pentru o lectură de vară reușită.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 815, 12 iunie 2023
Romanul caraibian pe care îl avem odată cu demersul acestei autoare umple un spațiu în care e nevoie de voci puternice care să scoată la lumină istoria care nu mai este cuprinsă de manuale, cea care atinge viețile indivizilor în moduri pe care istoria universală le uită. Doar literatura va reuși să nu îi uite. Maryse Condé extrage, prin scris, însăși relația dintre spațiul geografic și identitate, o integrează perfect în tema exilului, a nativității și a dislocării. Întreaga sa operă este dedicată acestor teme care nu vorbesc doar de pierdere și regăsire la nivelul unei țări, ci și de ceea ce fiecare individ în parte are de suferit.
Citeste mai multîn Cațavencii, 9 iunie 2023
Un impostor charismatic și norocos, ins amoral și de un cinism patologic. Acesta a fost, de fapt, omul cunoscut sub pseudonimul Lenin, care poate fi văzut și azi îmbălsămat în mausoleul faraonic ridicat în Piața Roșie din Moscova. După apariția biografiei în care Stéphane Courtois îi demolează minuțios mitul, cei ce mai susțin, din prostie, ignoranță sau din ticăloșie, despre Lenin că a fost liderul luminat al URSS și al „comunismului respectabil” s-au trezit în beznă.
Citeste mai multpe booknation.ro, 8 iunie 2023
Tema acestui roman nu foarte voluminos, dar profund, este corpul uman și evoluția sau involuția lui în timp. Subiectul acesta este unul care la un moment dat ajunge să ne obsedeze și să ne înfricoșeze pe fiecare în parte. De aceea, povestea lui Orișicine poate fi povestea oricăruia dintre noi. Cred că tocmai asta a vrut să evidențieze Philip Roth în acest roman care analizează foarte bine condiția umană, gândurile noastre, fricile și plăcerile, alături de teama rațională sau nu de moarte și de necunoscutul de după.
Citeste mai multpe citestema.ro, 7 iunie 2023
Scriitura, de o oralitate debordantă, combină frazele lungi, abundând în detalii (fizice, mai ales) presărate cu ironie fină şi umor mucalit, cu dialogurile scurte, necizelate, aproape smulse din personaje, ca nişte mostre de caractere. Cartea poate trece cu uşurinţă drept o alegorie (punctată de simboluri recurente: discul, pianul, pâinea, cofetăria Ana etc.) a căutării sensului vieţii ce capătă contur şi densitate în prezenţa pasiunilor, a relaţiilor sincere şi durabile (pe care, tinerii de aici, instabili în esenţa lor, o caută cu sete, în ciuda aparenţei lor indiferente şi rebele), dar mai ales a iubirii cu toate valenţele ei impuse de etapele de vârstă. Rămâne în urma lecturii, ca un abur inconsistent, parfumul timpului ce ne urmăreşte permanent, dincolo de impresia că anumite momente au fost depăşite sau că anumite persoane au fost uitate.
Citeste mai multpe sunmedia.ro, 7 iunie 2023
Felul de a scrie Specii, o modalitate complet diferită de ce fac de obicei, o proză lineară, accesibilă, banală ca formă, dar deloc simplă dacă te apuci să citești cu adevărat cartea. M-am distrat, deci. Am fost propriul meu redactor, m-am cenzurat, am tăiat, am rescris fraze lungi sau pur și simplu le-am scurtat la dimensiuni rezonabile, apoi în cursul redactării propriu-zise a mai venit și Adrian Botez cu sugestii de modificări, la final a ieșit ceea ce eu văd ca pe o uriașă ironie: din punctul meu de vedere o anti-carte, o ieșire totală de pe drumul meu cunoscut, dar în același timp un exercițiu de asceză literară care mi-a prins foarte bine și pe care îl folosesc cu brio în noua carte la care lucrez și despre care acum nu spunem nimic.
Citeste mai multpe sunmedia.ro, 7 iunie 2023
Specii este romanul unei societăți corupte în care mecanismele puterii sunt gripate, puterea e în mâinile mafiei, iar traficul de influență, singura formă de politică publică. Într-o astfel de societate, cultura este marginală. Demersul scriitorului de a scrie un roman care expune măruntaiele puterii corupte poate fi citit și în această cheie – exasperarea celui care trăiește într-o astfel de societate, unul dintre efectele corupției fiind și lipsa fondurilor necesare pentru o vizibilitate și circulație a literaturii românești contemporane.
Citeste mai multpe lapunkt.ro, 6 iunie 2023
Reușind să problematizeze „iubirea” fără patetism și ridicol (în proza modernă nu-i deloc ușor să faci asta), romanul Laviniei Braniște deconstruiește o promițătoare aventură erotică, unde rătăcirile abulice prin labirintul interior înlocuiesc călătoriile măsurate în distanțe. E un roman de citit și de reținut.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 5/2023
De fapt, Cartea șoaptelor este o istorie a secolului XX, privită cu ochii celor care au suferit istoria, în loc s-o trăiască. Secolul XX a adus omenirii multe traume: războaiele mondiale, genocidul, lagărele de concentrare, gropile comune, ideologiile ca instrument al autorității, căutările zadarnice de sine... Ele sunt comune pentru mai toate popoarele. Când scrii despre o mare tragedie, cum a fost aceea a genocidului armean, scrii, în același timp, despre toate marile tragedii ale lumii. Tragediile de o asemenea amploare nu au limbă maternă.
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 26/2023
După Dispariția, Cosmin Perța revine cu un microroman la fel de puternic. De altfel, succint și intens par să devină cele două cuvinte care definesc proza lui Perța, una dintre cele mai interesante felii de gen din literatura autohtonă a ultimului deceniu, greu de potrivit și într-un tipar tematic sau stilistic, dar și într-unul strict generaționist. Fentând, așadar, înregimentările, Cosmin Perța se mișcă cu lejeritate în mai multe registre și teme, de la poezie la literatură pentru copii și proză (iar aici, ar trebui să deschidem o acoladă separată pentru aproape fiecare dintre cărțile sale de proză). Sigur că există niște constante ale scrisului său (preocuparea pentru formele fantasticului, căruia i-a dedicat și o cercetare doctorală, formula scurtă, suflul poetic, construcția impecabilă, imaginile puternice etc.), dar cu adevărat remarcabil este curajul lui de a experimenta. De a încerca mereu ceva nou și, de fapt, de a transforma această încercare într-o performanță.
Citeste mai mult