„Mulți dintre cei care s-au ocupat de opera lui Hugo Pratt au insistat asupra dialecticii realității și a iluziei, dublate de o consistentă opoziție vis/trezie. Adevărul e că se fantasmează și se visează mult în albumele despre care e vorba în această carte. După cum se citește mult. Deși în majoritatea ipostazelor personajele sunt surprinse în încleștări fizice, confruntări aspre și lupte acerbe cu inamicii ori cu natura, grundul livresc dă narațiunilor grafice o consistență inedită, de literatură înrădăcinată în mitologie și magie. Ecoul miturilor, poveștilor și legendelor clasice răzbate din aproape fiecare planșă. Elementul fantastic e integrat cu naturalețe, cu aerul unei metarealități în care burlescul, parodicul și ironia coexistă într-o formulă ce tinde spre jubilație nostalgică și euforie intelectuală.
Hugo Pratt face parte din categoria creatorilor care știu cu precizie ce turnură să dea operei de artă. Într-un stil pe jumătate oracular, pe jumătate ironic, el scrie: «Spre deosebire de mulți alții, de cei care spun minciuni încercând să le facă să treacă drept adevăruri, eu spun adevărul ca și cum ar fi o minciună». Acest presupus paradox deschide calea unor interpretări multiple, bazate pe combinarea și recombinarea elementelor materiale și a celor imaginare. Autorul mizează în mod conștient pe complicitatea cititorului, care va simți nevoia să se convingă cu propriii ochi că tărâmurile fabuloase străbătute de eroii săi nu doar că au existat, ci continuă să ființeze și să emane aceeași energie irezistibilă. Cu o nedisimulată șiretenie, Pratt își construia astfel o poliță de asigurare, proiectându-și opera pe ecranul unui viitor încă inaccesibil.” (Mircea Mihăieș)
Mircea MIHĂIEŞ (n. 1 ianuarie 1954) este profesor emerit al Universităţii de Vest din Timişoara. Între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Redactor-şef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roşu (1990, în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W. (2009), Ultimul Judt (2011), Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (2014), Ulysses, 732. Romanul romanului (2016), Şapte zile, plus una. Mircea Mihăieş în dialog cu Ilie Stepan (2018), O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (2019), Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului (2021). A primit de zece ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Laureat al Premiului „Titu Maiorescu” al Academiei Române. A publicat şase volume în colaborare cu Vladimir Tismăneanu. Lucrează la un studiu psihobiografic intitulat Cele patru sinucideri ale Virginiei Woolf.
