O psihodramă
Autori: Mircea Mihăieș„Punctele nodale ale cărții de față le constituie cele patru tentative de sinucidere ale Virginiei Woolf. Trei dintre ele au fost eșecuri și abia a patra, când scriitoarea împlinise cincizeci și nouă de ani, a condus la finalul pe care îl preconizase încă de la o vârstă fragedă. Se poate vorbi de un parcurs suicidar de aproape patru decenii, în care ideea morții a lucit aproape mereu în penumbra vieții cotidiene, uneori cu intensități isterice, alteori abia pâlpâind.
Deși nu și-au atins scopul, am considerat că și primele trei tentative au fost acte finalizate, într-un sens care mi s-a impus cu evidență pe măsură ce parcurgeam substanțiala moștenire a scrierilor la persoana întâi ale Virginiei Woolf. Și anume, că, după fiecare din aceste acte de-o înspăimântătoare brutalitate, ea a devenit o altă persoană. E vorba de o modificare calitativă, de o alterare stranie a felului ei de a fi în lume. În paginile scrise, sinuciderile n-au lăsat urme propriu-zise, deși există numeroase referințe la ideea de autosuprimare. Era ca și cum experiențele prin care a trecut nu o priveau personal: nu ea, scriitoarea Virginia Stephen, ulterior Woolf, fusese implicată în acel act dramatic, ci o ființă cu care, odată depășit momentul, nu mai avea nicio legătură.
Teza principală este că la Virginia Woolf tentativele de sinucidere nu au de-a face direct cu boala, cu momentele de acutizare a acesteia, ci cu o teamă constantă că se va îmbolnăvi și că nu va putea face față ororilor fizice și psihice prin care știa că va trebui să treacă din nou.” (Mircea Mihăieș)
Mircea MIHĂIEŞ (n. 1 ianuarie 1954) este profesor emerit al Universităţii de Vest din Timişoara. Între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Redactor-şef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roşu (1990, în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W. (2009), Ultimul Judt (2011), Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (2014), Ulysses, 732. Romanul romanului (2016), Şapte zile, plus una. Mircea Mihăieş în dialog cu Ilie Stepan (2018), O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (2019), Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului (2021). A primit de zece ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Laureat al Premiului „Titu Maiorescu” al Academiei Române. A publicat şase volume în colaborare cu Vladimir Tismăneanu. Lucrează la un studiu psihobiografic intitulat Cele patru sinucideri ale Virginiei Woolf.
