„Se poate trăi fără compromis, fără să te înjoseşti? Se poate, aşa cum s-a putut şi în comunism. Nu toţi au făcut compromisuri. Unii au făcut compromisuri şi au dus-o mai bine. Au avut avantaje. Se fac şi azi compromisuri jenante, dizgraţioase. Cum se poate face artă fără compromis? Simplu: făcînd arta în care crezi. Şi strîngînd din dinţi pentru că nu ai banii pe care-i are X sau Y. Sigur că aş fi tentat să-i spun unui tînăr artist de azi să meargă înainte şi să rupă norii. Dacă se poate, asta trebuie să facă. Dar fără nici un compromis. I-aş sfătui pe tineri să aibă verticalitate şi să încerce să discute, dimineaţa, cu ei înşişi. În intimitatea dimineţii. Dacă atunci cînd te uiţi în oglindă poţi să te priveşti înseamnă că e bine. Trebuie să ştii să renunţi şi să urmezi drumul pe care ţi-l propui. Drumul cel mai sănătos este cel în care faci ceea ce ştii, atît cît ştii să faci. Acesta ar fi idealul. Urmează-ţi drumul.” (Ilie Stepan)
Volum apărut cu sprijinul SAI Erste Asset Management S.A.
Mircea MIHĂIEŞ (n. 1 ianuarie 1954) este profesor emerit al Universităţii de Vest din Timişoara. Între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Redactor-şef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roşu (1990, în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W. (2009), Ultimul Judt (2011), Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (2014), Ulysses, 732. Romanul romanului (2016), Şapte zile, plus una. Mircea Mihăieş în dialog cu Ilie Stepan (2018), O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (2019), Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului (2021). A primit de zece ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Laureat al Premiului „Titu Maiorescu” al Academiei Române. A publicat şase volume în colaborare cu Vladimir Tismăneanu. Lucrează la un studiu psihobiografic intitulat Cele patru sinucideri ale Virginiei Woolf.
Ilie Stepan (n. 24 noiembrie 1953), compozitor, ghitarist, instrumentist (vioară, pian, blockflöte, percuţie, midi-programming), inginer de sunet, orchestrator, autor şi producător de proiecte muzicale. Membru fondator şi lider al grupurilor PRO Musica, Stepan Project, Stepan Project Blues Foundation. Iniţiator, împreună cu Horea Crişovan, al proiectului de ghitară acustică „Anotimpurile ghitării”. A compus muzică pentru peste 100 de spectacole de teatru şi peste 50 de filme documentare şi de televiziune. Peste 1.000 de concerte cîntate în întreaga carieră, în diferite formule. În premieră în România, a realizat cu PRO Musica prima operă folk (Creanga de cireş), primul concert rock în aer liber într-un spital de psihiatrie (Jebel, 1980), primul concert rock în aer liber într-un penitenciar (Timişoara, 2015). Primul muzician din România care, pe 20 decembrie 1989, a cîntat (alături de Vasile Dolga) la Timişoara împotriva regimului dictatorial al lui Ceauşescu. Este autorul cîntecului „Timişoara”, considerat „Imnul Revoluţiei Române” de la Timişoara, devenit ulterior imnul municipiului Timişoara. Piesa sa „Şahul păcii” (1988) este imnul oficial al Campionatelor Mondiale de Şah pentru Copii şi Tineret. Este membru de onoare al Societăţii „Timişoara”, cetăţean de onoare al municipiului Timişoara.
