Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, ediția 2019
„În ciuda titlului, Şapte ani în Provence nu este doar o «carte de călătorii». Noul volum al lui Ioan T. Morar povesteşte, înainte de orice, o experienţă de viaţă: cum e să alegi să trăieşti departe de ţară, asumîndu-ţi, la propriu, o nouă existenţă. Scriitorul ne invită să-i fim alături în căutările, neliniştile, bucuriile, speranţele, uimirile, perplexităţile, descoperirile sale. Aventurile acestui «om vechi într-o lume nouă» sînt cuceritoare naraţiuni îmbibate în exotic, ce se constituie în veritabile confruntări de mentalităţi, culturi, sensibilităţi şi tradiţii. Pagină după pagină, o Provenţă miraculoasă, mitică şi ultramodernă în acelaşi timp, te subjugă, asemenea unui miraj încărcat de promisiuni. Aventura alături de Ioan T. Morar este şi un ghid preţios prin oraşele, cetăţile, podgoriile, mănăstirile provensale, potenţată de contactul cu grupuri şi societăţi inaccesibile (ca să nu spunem secrete). Iar lectura – irezistibilă şi fascinantă – devine încă de la prima pagină o extensie a visului şi a dorinţei de a călca pe urmele autorului care te-a pus în contact cu atîtea frumuseţi şi mistere.” (Mircea Mihăieş)
„Aici, în Provence, dai peste fire care spun poveşti şi te duc la alte fire, la alte poveşti, la alţi oameni, la alte obiecte şi locuri, sub acelaşi cer de un albastru ireal care a atras atîţia pictori. Dacă îţi pui imaginaţia la treabă, poţi să-ţi închipui că această dimineaţă la un castel din Provence e o tapiserie colorată în care se împletesc fire venind din Roma, pete de culoare povestind despre Picasso, măslini aliniaţi pe coline, mistreţi atacînd viile, încăperi luxoase pentru viitorii miri, chiar imagini de pe Valea Oltului, nuanţe de prietenie adevărată şi sentimentul că, din cînd în cînd, ni se dă şansa de a vedea, în lumina unei clipe, imaginea Paradisului proiectată pe pămînt. Din cînd în cînd doar, şi din loc în loc. O tapiserie pe care v-o ofer cu drag.” (Ioan T. Morar)
Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Șeitin, județul Arad) a absolvit în 1981, ca șef de promoție, Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-franceză. Din 1987 a fost redactor la Viața studențească și Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvântul și Alianța Civică. În 1990-1991 a fost redactor-șef la „Varietăți”, TVR. Este membru fondator al Academiei Cațavencu. Între 2004 și 2009 a fost senior editor la Cotidianul. A realizat emisiuni de televiziune, activând, până în 1996, în grupul Divertis. În perioada 2010-2012 a fost consul general la Marsilia. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volumele de versuri Vară indiană (1984; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul și spada (1989), Șovăiala (2000; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Nerușinarea (2003), Paloarea (2010) și Când plouă mă numesc altfel (2021; nominalizat la Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor). Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă, catalană și maghiară, în antologii și reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (2005, 2006, 2013; Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași), Negru și Roșu (2013; nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” al României literare), Cartea de la capătul lumii (2007, 2015), Sărbătoarea Corturilor (2016, 2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România), Șapte ani în Provence (2018; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România) și Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă (2020; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor). S-a stabilit în localitatea provensală La Ciotat.
