LaPunkt

Mircea Mihăieş instituie, prin însăşi prezenţa textelor sale, o pecete unică. Identitatea intelectuală a ultimelor decenii este de neimaginat în absenţa conversaţiei, tenace şi profunde, pe care paginile sale o poartă cu tradiţia modernistă. Anglist, americanist şi comparatist desăvârşit, Mircea Mihăieş se desparte de gândirea leneşă a conformismului dogmatic ce îi seduce pe atâţia dintre contemporanii noştri. Eretic şi iconoclast în acest ev al nivelării şi al masificării, Mircea Mihăieş propune o critică care se topeşte în proză, spre a dezvălui contururile unui întreg continent de semnificaţii. Iar monumentala carte dedicată Virginiei Woolf este un alt reper pe acest itinerariu de cartografiere al modernismului. După tripticul joycean, Mircea Mihăieş investighează destinul celei în care se întruchipează geniul novator al prozei înseşi. Iar oglinda pe care o pune în faţă Virginiei Woolf este una în care fragmentele de viaţă, de moarte şi de sens se adună, spre a reconstitui strania fiinţă plurală a autoarei şi a operei sale.