„Pentru cei care au trăit cu iluzia unui timp interbelic cu valoare de model, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a lui Z. Ornea a avut un efect demitizant major. Cartea a arătat că, departe de a fi fost paradiziacă, epoca a fost și a unei grave maladii sistemice, maladia extremistă și prototalitară, care n-a lăsat nimic neatins, de la istoria politică la cultură și viață personală. Ba, mai mult, studiul lui Z. Ornea a arătat, cu citate extinse și convingătoare pentru orice cititor de bună-credință, că destui autori care abia începeau să fie recuperați, cum ar fi Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Eliade, Cioran și alții, departe de a fi un model bun la toate – de la profunzimea viziunii metafizice la concretețea soluțiilor politice –, trebuie citiți precaut, fiindcă au fost ideologi sau numai adepți ai extremismului de dreapta.” (Marta Petreu)
„Scrisă în bună parte înainte de 1989, această carte n-a avut nici o șansă de tipărire în anii din urmă ai unui regim național-comunist. Z. Ornea nu întreprinde pur și simplu o critică de la stânga a ideilor de extremă dreaptă, deși marxistul care era nu se dezminte, ci și una plină de bun-simț și respectuoasă față de adevărul istoric. Înainte de a se declanșa, urmare a publicării unor texte uitate ori ignorate mai devreme, campania contra «fascismului» lui M. Eliade și al congenerilor săi, Z. Ornea a analizat cu finețe și fără spirit de revanșă deriva ideologică. Z. Ornea s-a priceput ca puțini alții să înfrunte riscul de a transforma orice analiză a ideilor în dogmatismul de rigoare. În loc să ocolească monstrul, i-a făcut față. Era de fapt un social-democrat căruia epoca de după 1971 îi oferea o nouă provocare. A fi de stânga în plin protocronism constituia o neșansă, ca și a fi obiectiv în plin dogmatism. Alunecarea spre șovinism a comunismului românesc în deceniile 8 și 9 confirma analizele lui Z. Ornea despre anii treizeci și făcea similitudinile atât de izbitoare, încât devenise mai ușor să critici stânga democrată decât dreapta legionară. Nu monografia despre Gherea i-a creat autorului greutăți cu cenzura, ci aceea despre extrema dreaptă din deceniul 4.” (Nicolae Manolescu)
Z. ORNEA (1930-2001) este unul dintre cei mai importanți editori, critici și istorici ai ideilor și ideologiilor politice și culturale ale modernității. A publicat: Junimismul (Editura pentru Literatură, 1966), Trei esteticieni (Editura pentru Literatură, 1969), Țărănismul (Editura Politică, 1969), Sămănătorismul (Minerva, 1970, 1972), Poporanismul (Minerva, 1972), Studii și cercetări (Eminescu, 1972), Junimea și junimismul (Eminescu, 1975; Minerva, 1998), Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea (Eminescu, 1980), Comentarii (Eminescu, 1981), Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea (Cartea Românească, 1982), Opera lui C. Dobrogeanu-Gherea (Cartea Românească, 1983), Atitudini (Eminescu, 1984), Actualitatea clasicilor (Eminescu, 1985), Viața lui Titu Maiorescu (2 vol., Cartea Românească, 1986-1987), Viața lui C. Stere (2 vol., Cartea Românească, 1990-1991), Înțelesuri (Minerva, 1994), Fizionomii (Nemira, 1997), Medalioane (Institutul European, 1998), Portrete (Minerva, 1999), Glose despre altădată (Allfa, 1999), Polifonii (Polirom, 2001). A publicat în colaborare: A.D. Xenopol (Editura Științifică, 1966) și Falansterul de la Scăieni (Editura Științifică, 1968).
Foto: Tudor Jebeleanu
