978-973-46-4708-8
978-973-46-4709-5
2014
Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România
Premiul revistei Observator cultural
Premiul Muzeului Național al Literaturii Române
Ediţia a II-a, cu mici completări, dosar de presă şi index de nume
„Pe lângă performanța literară în sine (400 de pagini scrise excelent ale unuia dintre cei câțiva prozatori de primă mână pe care-i avem), Anii romantici ating toate punctele fierbinți (și uneori litigioase) ale istoriei recente a postcomunismului românesc. De unde și fascinația cvasiinstantanee exercitată de memoriile Gabrielei Adameșteanu. De regulă, figura memorialistului e puternic idealizată. Puțini memorialiști rezistă acestei tentații. Nimic din toate acestea în superbii Ani romantici ai Gabrielei Adameșteanu, atipici. Memorialista nu caută deloc să se idealizeze; dimpotrivă, are chiar plăcerea de a se diminua, de a-și admite micile erori sau inexactități. Într-un mod pe care nu l-am mai întâlnit decât la poeții confesionali (americani, iar dintre poeții români, doar la Mircea Ivănescu), Gabriela Adameșteanu înțelege, în Anii romantici, scrisul ca pe un testimoniu aproape religios, în care totul e de mărturisit și nimic de literaturizat. Marile teme ale postcomunismului românesc sunt tratate din perspectiva unui martor implicat în vortexul lor, dar fără ca martorul să-și aroge vreo secundă superioritatea morală sau intelectuală asupra celorlalți.” (Radu Vancu)
„Pe Gabriela Adameșteanu am întâlnit-o în redacția revistei 22, unde m-a trimis Mihnea Berindei. Biroul ei era o cameră într-o casă cu oglinzi și stucaturi burgheze, amenajată rapid, cu teancuri de hârtii și cărți, cu oameni care intrau și ieșeau continuu. M-au mirat disponibilitatea, buna dispoziție, calmul, umorul și implicarea ei luminoasă în evenimente. În mijlocul acelui maelstrom revoluționar dominat de bărbați, ea părea să stăpânească totul. În amintiri, se descrie curioasă și candidă, fără experiență. N-am văzut-o așa. Era însetată să știe, îmi punea întrebări, dar îmi și răspundea la ale mele. Spre deosebire de colegii ei, deseori intelectuali vorbăreți sau politicieni cu limbă de lemn, ea transmitea o realitate vie, sensibilitatea ei față de oameni, certitudinile mereu minate de îndoieli.” (Jean-Yves Potel)
„Anii romantici este o operă de scriitor și totodată un tratat de anti-maniheism, care ne dezvăluie complexitatea vieții.” (Jean-Pierre Longre)
Gabriela ADAMEȘTEANU. Absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română, Universitatea București, a fost redactor la Editura Enciclopedică (1965‑1984) și lector la Cartea Românească (1985‑1989). Romanul ei Dimineață pierdută a fost pus în scenă de regizoarea Cătălina Buzoianu, împreună cu o echipă de actori prestigioși, într-un spectacol (1986-1991) filmat ulterior și devenit clasic. A condus revista 22 a Grupului pentru Dialog Social (1991‑2005) și apoi suplimentul ei literar, Bucureștiul Cultural (2005‑2013). Membră a echipei internaționale de jurnaliste „Women’s Edition“ (1998-2001), organizată de Population Reference Bureau, SUA, a primit Premiul Hellman‑Hammett pentru curaj în jurnalism atribuit de Human Rights Watch (2002) și titlul Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres (2013) acordat de guvernul francez. Vicepreședintă (2000‑2004) și președintă (2004‑2006) a Centrului PEN Român. Cărțile ei, constant reeditate, au fost distinse cu cele mai importante premii naționale, traduse în 18 limbi și publicate la edituri străine prestigioase (Gallimard, Acantilado, Penguin Random House, Aufbau), primind cronici elogioase în mari publicații internaționale (Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde, El País).
Credit foto: Barna Némethi
