Premiul PEN România, ediția 2019
Premiul Scriitorul Anului, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, ediția 2019
Premiul Cartea de proză a anului 2018, oferit de Uniunea Scriitorilor din România, 2019
Premiul revistei „Observator cultural” pentru proză, ediția 2019
Premiul Radio România Cultural pentru proză, ediţia a XIX-a, 2019
Premiul Sofia Nădejde pentru literatură scrisă de femei, ediţia I, 2018
„Fontana di Trevi reconfirmă că Gabriela Adameşteanu este unul dintre marii scriitori ai României de azi. Romanul o are în prim-plan pe Letiţia Branea (cea mai longevivă eroină a acestui univers artistic şi protagonista, astfel, a unei trilogii), aflată, acum, în imediata actualitate şi sosită la Bucureşti din Occidentul în care trăieşte (cu alte cuvinte, avînd statut de migrantă). La fel ca mai toate cărţile anterioare ale scriitoarei (faţă de care, însă, are evidentă autonomie, putînd fi citită atît ca piesă de sine stătătoare, cît şi ca o sinteză subtilă şi durabilă), şi aceasta lucrează cu tema feminităţii, iar, prin intermediul ei, angajează un torent de istorie românească recentă. Accentul se mută aici de pe neiubirea istovitoare resimţită de femeie (care, în lipsa sentimentului, se consideră abandonată, menită unei vieţi pustii) la neiubirea şi părăsirea de patrie, de la – în termenii Letiţiei – mal aimée la mal du pays.” (Sanda Cordoş)
Gabriela Adameşteanu. Absolventă a Facultăţii de Litere, Bucureşti. Redactor de dicţionare (1965-1984) şi literatură (1985-1989). A condus revista 22 (1991-2005) şi suplimentul ei, Bucureştiul Cultural (2005-2013). Vicepreşedintă (2000-2004) şi apoi preşedintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. Membră a Juriului Uniunii Latine (2007-2009). Preşedintă de onoare a primei ediţii a premiului Goncourt Românesc (2013). Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2014).
De aceeaşi autoare:
Romane:
Proză scurtă:
Jurnalism, memorialistică:
Traduceri:
Foto autoare: Cătălina Flămânzeanu
