Editia a V-a revazuta
Postfata de Sanda Cordos
Romanul a primit Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei.
A fost reeditat de Editura Eminescu (1978), Litera (1992) si Institutul Cultural Roman (2005).
A fost tradus in bulgara (Balkani, 2007), iar versiunea franceza va aparea in 2009 la Gallimard.
„In Drumul egal al fiecarei zile, Gabriela Adamesteanu izbuteste o proza sarcastica, de observatie realista, de tipul celei ilustrate de romanul englez al deceniului sase (Room at the Top, The Sporting Life), in care regasim eroul insingurat al unei familii umile sau umilite, decis sa sparga carapacea si sa obtina, eventual, revansa sociala. Demersul artistic al autoarei se deosebeste de cel al «furiosilor» britanici (John Braine, David Storey) in modul cum evita angajarea si patetismul, mentinind un balans viclean, asteptarea moderat egoista, rabdatoare, partial resemnata. Cele mai bune pagini rezulta acolo unde scriitoarea scruteaza cu necrutare, in scene memorabile, sordidul tineretii, penibilitatea gregara a virstei haotice.” (Norman Manea)
„Roman despre formarea (si, intr-o replica subtil asumata la modelul flaubertian, despre educatia sentimentala a) unei femei, unic, in aceasta privinta, in literatura romana, umbrit (pe nedrept) de concurenta pe care i-o face Dimineata pierduta, capodopera scrisa de Gabriela Adamesteanu, Drumul egal al fiecarei zile este o carte care, atit prin calitatea artistica, cit si prin placerea pe care o aduce si o mentine la lectura, merita atentia noilor generatii de cititori. Acestia au sansa sa intilneasca un roman viu, puternic, fara virsta, avind doar virsta adolescentei universale, in care stau impreuna spaima, exaltarea si necrutarea, ca si gindul cutezator si fara egal ca, da, «totul incepea, simteam, acum, cu mine».” (Sanda Cordos)
Gabriela ADAMEȘTEANU. Absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română, Universitatea București, a fost redactor la Editura Enciclopedică (1965‑1984) și lector la Cartea Românească (1985‑1989). Romanul ei Dimineață pierdută a fost pus în scenă de regizoarea Cătălina Buzoianu, împreună cu o echipă de actori prestigioși, într-un spectacol (1986-1991) filmat ulterior și devenit clasic. A condus revista 22 a Grupului pentru Dialog Social (1991‑2005) și apoi suplimentul ei literar, Bucureștiul Cultural (2005‑2013). Membră a echipei internaționale de jurnaliste „Women’s Edition“ (1998-2001), organizată de Population Reference Bureau, SUA, a primit Premiul Hellman‑Hammett pentru curaj în jurnalism atribuit de Human Rights Watch (2002) și titlul Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres (2013) acordat de guvernul francez. Vicepreședintă (2000‑2004) și președintă (2004‑2006) a Centrului PEN Român. Cărțile ei, constant reeditate, au fost distinse cu cele mai importante premii naționale, traduse în 18 limbi și publicate la edituri străine prestigioase (Gallimard, Acantilado, Penguin Random House, Aufbau), primind cronici elogioase în mari publicații internaționale (Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde, El País).
Credit foto: Barna Nemethi
