pe hyperliteratura.ro
Tsukuru nu este pilonul unei lumi, ci doar vizorul prin care putem vedea o anumita perspectiva asupra acelei lumi, asupra acestui spatiu care este prin excelenta grefat cu insemnele lipsei – ceea ce face lucrurile mai interesante, avind in vedere incertitudinea culorii lui Tsukuru, aspect care ne provoaca sa vedem in Tsukuru o posibilitate de
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Cartile mele nu mai sint ale mele. Eu am scris Cartea soaptelor si Jocul celor o suta de frunze, dar, intr-un anumit fel, acum ele ma scriu pe mine. Sint carti care nu pun concluzii. Eu asa cred, concluziile omoara arta. Daca pui concluzii nu mai ai nevoie de cititor. Cartea e doar o marturie, judecatorul e cititorul. O carte pe care cititorul nu o
Citeste mai multpe semnebune.ro
Romanul este o cronica a acelei veri de criza. Desigur, nu despre personajul politic real este vorba acolo. Romanul trateaza tema autoritatii, ilustrata prin parintii adevarati sau inchipuiti, dar si printr-un prim-ministru, la fel de derutat ca oricare alta autoritate in vremuri de criza. Am citit comentarii despre relatia personaj-prototip, cu ar
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Yasmina Reza incearca in romanul Fericiti cei fericiti un fel de caleidoscop ce reprezinta o descriere interesanta a relatiilor intime moderne. Chiar daca se spune ca este o carte ce consacra esecul final al cuplului, am considerat ca este un roman ce descrie intreaga paleta a sentimentelor si relatiilor umane, o increngatura de personaje si evenim
Citeste mai multpe bookaholic.ro
In carte, incerc sa creez legaturi puternice intre istoria statului si generatii, intre felul in care ai fost crescut si viata pe care ti-o alegi – cred ca este o carte despre capacitatea de schimbare si, in aceasta privinta, este cea mai optimista carte a mea, desi incepe cu o batrina muribunda. Fiecare personaj, chiar si ea, reuseste sa se
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Cararea pierduta (Le Grand Meulnes, in original) nu este atit romanul unei eterne cautari a fericirii pierdute, cit un roman care iti vorbeste despre puterea de a tine un secret, puterea de a astepta si mai presus de toate, puterea de a-ti tine cuvintul dat chiar si in pofida iubirii. Iar ce este cel mai uimitor este ca toate aceste trasaturi nobil
Citeste mai multin Observator cultural nr. 708
Chiar si in romanul neterminat, Femei albastre, in care atentia sa se focalizeaza asupra actiunii destabilizatoare a sexualitatii, preocuparea pentru inventarea unui limbaj care sa dea o voce vietii „de dincoace de piele” ramine centrala. La fel ca in cazul lui Max Blecher, la Gheorghe Craciun identitatea nu tine de psihologie. O imagin
Citeste mai multin Observator cultural nr. 708
E motivul pentru care Scriitor in comunism se citeste pe nerasuflate si va fi, probabil, bestseller-ul acestui autor dificil si greu de cuprins interpretativ chiar si de cei mai buni critici ai nostri. Stefan Agopian fara marca prozastica Agopian e un memorialist de prima mina si un biograf al propriei deveniri ca scriitor, in formula lui Preda din
Citeste mai multpe bookblog.ro
De la o Romanie sumbra in ultimii ani de comunism, la o Danemarca linistita si o Italie pitoreasca ori artistica, Piazza Bucarest este o reflectare a lumilor interioare si exterioare care se intersecteaza, o metafora a dramelor mici, personale, ce marcheaza fenomene mari precum libertatea, exilul, pretul imaginatiei s.a.m.d. Este un roman concis, f
Citeste mai multin Suplimentul de cultura nr. 427
Intr-adevar, insula si farul sint metafore ilustrative pentru ceea ce traiesc personajele. Fasciculul de lumina indreptat spre ocean face ca spatiul imediat de sub far sa ramina tot timpul in intuneric. Pentru mine, aceasta este o metafora pentru Tom, care este intotdeauna mai preocupat de bunastarea celorlalti decit de propria lui bunastare. Singu
Citeste mai mult