Tsukuru nu este pilonul unei lumi, ci doar vizorul prin care putem vedea o anumita perspectiva asupra acelei lumi, asupra acestui spatiu care este prin excelenta grefat cu insemnele lipsei – ceea ce face lucrurile mai interesante, avind in vedere incertitudinea culorii lui Tsukuru, aspect care ne provoaca sa vedem in Tsukuru o posibilitate de asumare a oricarei nuante, un trup gol care poate purta orice vesmint, o usa deschisa catre trairea fiecarei nuante legate de faptele care ni se intimpla pe parcursul vietii – caci in acest baietel fictiv rezida o sensibilitate bine mascata, diligent ascunsa, o fragilitate acoperita in fata ochilor lumii din neputinta de a arata siesi si celor din jur ca tot ce vroia din partea apropiatilor copilariei sale era o prietenie simpla si sincera.
