pe bookblog.ro

De la o Romanie sumbra in ultimii ani de comunism, la o Danemarca linistita si o Italie pitoreasca ori artistica, Piazza Bucarest este o reflectare a lumilor interioare si exterioare care se intersecteaza, o metafora a dramelor mici, personale, ce marcheaza fenomene mari precum libertatea, exilul, pretul imaginatiei s.a.m.d. Este un roman concis, fracturat, care mi-a lasat un gust dulce-amarui datorita lirismului prozei, a notelor filosofice despre viata cotidiana, insa si sentimentul ca ceva a ramas neterminat sau, mai bine spus, suspendat. O explicatie ar putea fi dezradacinarea personajelor a caror poveste neterminata lasa loc imaginatiei, intrucit, asa cum noteaza Grondahl, …fiecare dintre noi venim dintr-un loc si ca prima relatie de apartenenta este si prima veriga din lantul care ne leaga de toata omenirea.