Piazza Bucarest isi poarta istoriile printr-o lume nostalgica, cu radacini cosmopolite (New York, Copenhaga, Bucuresti, Roma), amintiri rascolitoare si vieti dezradacinate. De la un personaj la altul, Grondahl pune in pagina nelinistile unei epoci trecute: reflectii asupra exilului, asupra capcanelor libertatii si asupra fragilitatii literaturii, a cartii.
Scott, americanul la a doua tinerete, care a umblat prin atitea tari, ca nu le mai stie sirul, a ajuns ca fotoreporter intr-un Bucuresti comunist, rece si lipsit de libertatile Occidentului. Aici, printre realitati respingatoare si peisaje neatinse de civilizatie, o intilneste pe Elena, tinara educata care-l complexeaza prin aerul ei distins si de care se indragosteste. Cei doi vor parasi impreuna tara, iar povestea lor e spusa de un personaj-scriitor, fiul lui Scott, rodul unei casatorii anterioare. Tinarul scriitor reia povestea vietii Elenei si o duce rabdator prin momentele ei cheie: despartirea Elenei de Scott, aparitia unui fiu al acesteia, a carui existenta o tinuse atent sub tacere, istoria vietii ei comuniste de dinainte de aparitia fotografului american si, in fine, prima iubire, cu un pictor bovaric, ce o va parasi, cautindu-si libertatea in Germania. Piazza Bucarest aminteste discret de Iarna decanului, a lui Saul Bellow; Romania este insa un personaj timid, iar aparitia detaliului de istorie recenta, comunista, amestecat cu scene inedite (Milu drogindu-se pe ascuns) nu face decit sa dea culoare unui peisaj amenintat la tot pasul de sordid.
„Teama este, cred eu, strins legata de dorinta. Exista teama de a pierde femeia iubita, dar barbatilor le este teama si ca femeile le-ar putea patrunde ideile mai mult sau mai putin pretentioase si suficiente pe care si le fac despre ei insisi. Si mai exista indeosebi teama masculina fata de puterea feminina de a se avinta, chiar a se pierde, in pasiune. Scriind, caut sa razbat pina la acest mister, constient in acelasi timp ca niciodata nu voi ajunge sa sondez oceanul care este viata interioara a unei femei. Esec repetat care-mi promite ca mai sint de scris alte romane...” (Jens Christian Grondahl)
Nu e nimic spectaculos in obiectivitatea romantata cu care Jens Christian Grondahl da curs unei povesti in care libertatea e un ghimpe infipt anapoda in memorie si in destin. Dar tocmai lipsa de spectacol a existentei e cea care face din romanul Piazza Bucarest o sentinta despre viata care nu poate fi nicicum slefuita, ci doar acoperita, din cind i
De la o Romanie sumbra in ultimii ani de comunism, la o Danemarca linistita si o Italie pitoreasca ori artistica, Piazza Bucarest este o reflectare a lumilor interioare si exterioare care se intersecteaza, o metafora a dramelor mici, personale, ce marcheaza fenomene mari precum libertatea, exilul, pretul imaginatiei s.a.m.d. Este un roman concis, f
Cele citeva zeci de pagini care descriu calatoria lui Scott in Romania, intilnirea cu Elena si cu anturajul prietenilor ei, atmosfera apasatoare a anilor de dictatura sint dupa parerea mea cele mai reusite ale intregii carti. Nu stiu exact care i-au fost sursele de informare, daca Jens Christian Grondhal a vizitat Romania in acea perioada sau daca
Jens Christian Grondahl creeaza genul asta de tensiune si imprima, implicit, intensitate si dramatism povestii. Cu frazarea lui linistita, retinuta, care pare ca aduce tacerea in pagina, focalizeaza zone sensibile, dar te lasa sa vezi si chestiile mai putin flatante din vietile personajele lui. Te face, in felul asta, sa empatizezi sau sa te atasez
In plus, pe linga toate acestea, exprimate pe un ton direct, dar pe alocuri rascolitor, este vorba despre iubire. Elena semnifica neprevazutul care schimba vieti, inclusiv pe a ei, cu forta unui taifun care scoate din radacini si aproape replanteaza totul, oarecum la intimplare. Este si drama unor personaje extrem, extrem de inteligente, obligate s
O naratiune despre hazardul istoriei care, nu de putine ori, schimba destine. Frumoasa cartea lui Jens Christian Grondahl – din 2004 –, cu tonul ei blind si aerul ei tolerant, cu fraza lina si fara convulsii eseistice! Naratiunea se deruleaza lin, precum valurile produse de un vapor prin calmul fiordurilor din Nord. Un scriitor/cineast
Jens Christian Grondahl este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori contemporani europeni. A scris piese de teatru, eseuri si unsprezece romane. Publicarea romanului Liniste in octombrie ii prilejuieste debutul pe piata americana de carte, iar romanul Luca ii aduce Golden Laurels Prize in 1999. In prezent traieste in Danemarca.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.