în Actualitatea literară nr. 75
Cu un timbru mereu grav, deseori sarcastic, impus de problematica pe care o dezvoltă, cartea face, așadar, incursiuni de mare densitate, atît în latura la vedere a vieții orașului de provincie, cît și în hățișul lăuntric al acesteia, printr-o sumedenie de voci care se suprapun sau se întretaie cu vocea narativă principală [...]. Fri
Citeste mai multpe bookhub.ro
Mihăiță retrăieşte fiecare fragment de real ca pe un moment petrecut între zidurile celulei. E vorba despre o celulă nu atît fizică, cît virtuală, e vorba de acel spațiu concentraționar în care erau izolați și forțați să trăiască cei care se opuneau regimului, cei care aveau coloană vertebrală și tăria de a se lupta cu sist
Citeste mai multpe amosnews.ro
Un stil aparte, indirect liber, pe alocuri ca un poem în proză, pe alocuri cu valoare documentară (ici și colo sînt inserate texte de pe ilustrate ale vremii sau fragmente de jurnal). Totul provoacă cititorul (…). Toate dau o impresie, cum s-a și spus, de vertij. Multe sînt imaginate de personajul Mihăiță, un bătrîn sărac cu duhul (
Citeste mai multpe anamariaonisei.ro
Sînt oameni ale căror existențe se-agață una de alta, într-o iscodire uneori aproape caragialescă – ca într-o mahala, în bloc fiecare vrea să știe și să judece ce face fiecare -, și-apoi cad unul cîte unul, pe rînd, în abis. Iar pe fundal, un București autentic palpită, cu toate relele și bunele lui – îl simți cu acurateț
Citeste mai multîn Convorbiri literare nr. 7
Impresia, pe deplin justificată (și mereu reconfirmată pînă la ultima pagină), de studiu laborios nu vine însă „la pachet” cu vreo prezumabilă paradă fastidioasă de greu digerabilă pedanterie și nici de tehnicistă „orlogerie” metodologică. Ba, dimpotrivă, accesul către miezul dens (secțiunea centrală, cea mai amplă, 
Citeste mai multîn Orizont nr. 8
Cu un poem de Şerban Foarţă (în deschidere), cu texte autobiografice, confesiuni, omagii, analize, eseuri şi un interviu cu Angela Marinescu (ca încheiere), Cum citesc bărbaţii cărţile femeilor intrigă prin structura compozită. Bărbaţi şi femei din generaţii diferite şi cu puncte de vedere dintre cele mai diverse au fost liberi să
Citeste mai multîn Orizont nr. 8
Pe coperta ultimă din Punct şi de la capăt este reprodusă o remarcă a domnului Nicolae Manolescu pe care o putem lua ca fiind una cu bătaie lungă: Formula este, cum spun, cu bătaie lungă pentru că ea nu descrie doar o stare de fapte – şi, strict din acest unghi, al faptelor care „argumentează” o idee, lectura cărţii confirmă,
Citeste mai multîn Orizont nr. 8
Jurnal atipic, volumul lui Ioan Florin Florescu nu e tocmai un jurnal şi nu e tocmai scoţian. Primo, e numele unui blog unde apar textele autorului de după plecarea lui în Scoţia, în 2011. Secundo, blogul cuprinde pe lîngă relatări despre viaţa în Scoţia şi gînduri, amintiri despre şi din Rom nia. Pendulînd între prezent şi trecut
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 886
Cei opt munți este o carte despre experiențe formatoare, despre găsirea locului în lume, despre acasă, despre iubire și prietenie, scrisă cu simplitate și profunzime, aproape în stil clasic, pe urmele unor Mark Twain, Jack London sau Hemingway, fără ca asta să-i afecteze autenticitatea. Pornită dintr-un filon autobiografic, cart
Citeste mai multîn Observator cultural nr. 886
Este vorba așadar despre un studiu care l-ar fi interesat în mod cert pe Gheorghe Crăciun, un studiu de antropologie istorico-culturală, o cercetare imagologică, extinsă pe multe secole. Subiectul acestei cărți este unul transversal, cum îl definește autorul din start. Că ar aparține imaginarului politic, că ar putea fi unul afin cu so
Citeste mai mult