pe bookhub.ro

Mihăiță retrăieşte fiecare fragment de real ca pe un moment petrecut între zidurile celulei. E vorba despre o celulă nu atît fizică, cît virtuală, e vorba de acel spațiu concentraționar în care erau izolați și forțați să trăiască cei care se opuneau regimului, cei care aveau coloană vertebrală și tăria de a se lupta cu sistemul. Mihăiță a existat nu doar ca personaj, ci și ca locuitor al orașului închis. Despre romanul în sine nu vă povestesc, nu-mi stă în fire să fac spoiler, cum nu vreau să insist pe valențele literare de netrecut cu vederea, pentru că rămîn la părerea că un astfel de roman, cu un astfel de subiect, dacă nu e scris „ca la carte” duce în derizoriu și subiectul, și pe autor. Iar aici avem de-a face cu o artă în toată regula.