în Observator cultural, nr. 940
Cuprinsul și conținutul conferințelor ne spun totul despre ceea ce a comentat marele scriitor. „Originile tangoului” – modeste și pedestre, venind dinspre popor/mahala/bordel, și nu din înalta societate, cum s-a întîmplat cu alte dansuri europene, „Despre cuțitari și mardeiași” – conferință în care iar ajungem la pers
Citeste mai multpe alecart.ro, nr 21
Romanul lui Carmen Firan m-a determinat să analizez cu mai multă atenție felul de a fi al oamenilor și m-a motivat să (îmi) pun întrebările altfel decît o făceam înainte. De ce plecăm? Fugim oare de ceva, de cineva, de noi înșine? Dorul nu e cumva mai puternic decît orice împlinire pe plan material? Merită să te stingi
Citeste mai multpe litero-mania.ro
Datorită faptului că Kocsis gustă fantasticul, mi s-a părut uneori un veritabil realist magic – cum este Ștefan Bănulescu în Iarna bărbaților sau Márquez în nuvele. Poate mă înșel. Cert e că „Secvențele rurale”, „Secvențele urbane” și „Alte secvențe” se citesc cu reală plăcere, care vine din forța de a povesti a
Citeste mai multpe marginaliaetc.ro
Sigur că nu. Lucrurile, a propos de eficiența propagandei ruse/sovietice/kaghebiste, trebuie să fie privite și din partea cealaltă. Noi înșine, în Vest, avem așa de multe probleme încît munca acelora care lucrează în numele acestei propagande este mult ușurată. De la felul în care se înțelege istoria comunismului estic pînă la m
Citeste mai multpe constantinpistea.ro
Străinul este romanul unui sociopat, care nu înțelege reacția adversă a societății la ceea ce lui i se pare ceva normal, natural, dar și romanul absurdității cu care sînt aplicate uneori hotărîrile judecătorești. M-au impresionat aparenta banalitate și liniște în care se petrece acțiunea, drama pe care o ghicești printre rîndur
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 615
Așa se face că am ales totuși o carte din librărie și am început să o citesc. Am ales Nocturne. Cinci povești despre muzică și amurg. Nu știam nimic despre acest volum, iar poveștile din el mi-au făcut bine. Iubesc muzica, îndeosebi jazzul, mi-ar fi plăcut să am destinul unui jucător profesionist de șah sau, de nu va fi fost posib
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 615
Așadar, efortul unui singur individ, confruntat cu provocările cataclismelor naturale, dar nu numai, poate da sens unui loc, unei întregi comunități. Ca într-o poveste exemplară împotriva uitării.
Citeste mai multpe catavencii.ro
În această carte de convorbiri, Ion Vianu are o interlocutoare care știe ce să-l întrebe. Ioana Scoruș e psihanalistă practicantă, ca și interlocutorul ei, și e și scriitoare, cu mai multe cărți de ficțiune la activ. Se simte că Ioana Scoruș e intimidată la început de ceea ce își închipuie că ar fi Ion Vianu, fără să-l fi c
Citeste mai multîn Dilema veche, nr. 760
În fine, o splendidă proză este „Drumul cel negru”, povestea unei mătuși arțăgoase, dure și dîrze ca „pălămida”, care, ambiționată de atenționarea preotului că nu e destul de empatică la o înmormîntare, dă drumul unor bocete sfîșietoare, venite dintr-o lume veche și violentă, nepotrivită cu modernitatea pioasă, dar
Citeste mai multpe filme-cărți.ro
Eroii din Muzică de belele sînt toți un fel de Henry Chinaski, scriitori care s-au adaptat cum nu se poate mai bine la viața periferiei americane, care cheltuiesc puținii bani pe care îi au pe alcool, pariuri sportive (direct la hipodrom, de obicei) și femei, zi de zi, aproape fără pauză. Aparent, aceste personaje și această lume sînt
Citeste mai mult