Străinul este romanul unui sociopat, care nu înțelege reacția adversă a societății la ceea ce lui i se pare ceva normal, natural, dar și romanul absurdității cu care sînt aplicate uneori hotărîrile judecătorești. M-au impresionat aparenta banalitate și liniște în care se petrece acțiunea, drama pe care o ghicești printre rînduri, pe măsură ce Meursault înaintează în confesiune, dar și umorul deștept și ironia, pe care, pe măsură ce drama se adîncește, eroul lui Camus le afișează ca un soi de armă de apărare.
