Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Suplimentul de cultură, nr. 618
Problema „metodologică“ este: cum se poate vorbi despre neliniștea cotidianului, despre urmele celeilalte lumi, cînd ele se ivesc pe chipul acesteia? Ștefan Afloroaei găsește, în cartea despre care vorbesc aici, o soluție: printr-o fabulă. Așadar, nu prin „munca“ sobră a conceptului, nici prin fantezia liberă a literaturii.
Citeste mai multpe adevărul.ro
Fiecare cuvînt pe care îl spun stă, inevitabil, sub semnul unui subiectivism de care ar fi caraghios să spun că reuşesc să mă eliberez. Îndrăznesc să spun că „Ultima dorinţă” e cel mai important lucru pe care eu l-am scris pînă în acest moment. Ce înseamnă cel mai important? Toate piesele scrise sunt piese la care ţin. Cred
Citeste mai multpe bookhub.ro
E un pod pe Drina… nu e un roman pe care să-l poți rezuma în cîteva fraze, firul său narativ are de-a face mai degrabă cu locul și cu podul decît cu oamenii ca individualități. (…) Mi-a plăcut foarte mult suflul oriental al poveștilor, modul în care autorul reușește să surprindă spiritul multicultural al așezării, simbioza î
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 758
În afara acestui traseu, care poate fi, la rigoare, rezumat, există, în structura volumului, cîteva noduri, cîteva acumulări de consistență care trasează în mod independent un contur intim și, probabil, inconștient: e vorba de acele secvențe biografice care „rimează“ unele cu altele, care coagulează un sens inexprimabil: de pild
Citeste mai multpe alecart.ro
Umbra pierdută ridică acele recognoscibile întrebări: De unde eşti? Ce statut social ai? Cu ce realizări te poţi mîndri?, făcînd loc pentru altele, ce ies din această sferă a relațiilor interumane de suprafață: Ce te nemulţumeşte? Ai nevoie de ajutorul meu?. Alina a evocat acea imagine a iubitului (Fred, proaspăt ieșit din adoles
Citeste mai multîn Luceafărul de dimineaţă, nr. 10
Ecovoiu, un autor de o factură specială, a fost în general un solitar şi nu a vrut să intre neapărat într-o grupare literară. Împlineşte în luna noiembrie trei sferturi de veac, o vîrstă frumoasă, care inspiră la bilanţuri. Iată că aproape ca un dar, acum, la 75 de ani, publică la Polirom un nou roman, Ambitus, un fel de sumă a
Citeste mai multîn Luceafărul de dimineaţă, nr. 10
[...]Sinceritatea deplină, conformarea la o situație prezentă, imperioasă, se apropie cel mai mult de condiția sacră, fiindcă se sustrag măcinării mentale, asaltului conceptelor. Este subtilul mesaj al lui Alexandru Ecovoiu în romanul său parabolic și sapiențial, poetic și enigmatic, remarcabil prin intensitatea fertilelor interogați
Citeste mai multpe mediafax.ro
O carte care are şi o valoare documentară, cum s-a şi spus la lansare, dar care este şi un „exerciţiu de smerenie”. Cartea se deschide cu un eseu despre relevanţa contemporană a ideii de „mare om”, în contextul unei culturi globale dominată de relativism etic şi axiologic.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Practic, despre Homo Deus puteți citi doar în ultima parte a cărții Homo Deus. Abia acolo Harari aduce idei cu adevărat noi, care nu sînt în Sapiens. Nu am mai citit nicăieri scris atît de negru pe alb că oamenii sînt… algoritmi. Harari e un maestru al unor întoarceri de sensuri (sau lărgiri), uneori cu miză la mijloc.
Citeste mai multpe filme-cărți.ro
Sînt cîteva proze de succes aici, care pot fi date ca exemple de texte despre amintiri din comunism și din post-comunism, precum amintirile din perioada Hustler (savuros!), sesiunea de eros în socialism, adică cîteva dintre articolele publicate în Hustler (sînt curios cîți dintre cumpărători le citeau, de vreme ce, îmi aduc aminte, era
Citeste mai mult