Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Orizont, nr. 5
Valentina este un remarcabil roman al Memoriei. Luminată difuz, din mai multe unghiuri, tema cărții se reflectă în oglinda dublă a motivelor reamintire-uitare, somn-trezie. În stratul ei exterior, narațiunea prezintă povestea reală, nefalsificată, a spațiilor, obiectelor și a clădirilor din Aradul natal și a proprietarilor acestora. Personajele cărții întrețin, însă, o relație personală cu Trecutul: ca produse ale unor genealogii diferite, ele nu uită - dimpotrivă, secvențele reale (ori falsificate, la Frau Gmeiner) pe care le extrag din memorie pun în mișcare mecanisme proustiene sofisticate de aducere-aminte. Amintirile aduc oamenii împreună, răsucesc catargul de care se leagă doamna Mohor, în ceasuri de restriște, și îl ajută pe Laurian să își poată „iubi în tihnă” soția.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 5
Mai mult decât un roman afectat despre viață și moarte, adolescență și maturizare, visuri și deziluzii, Vreau să aud numai de bine este o rememorare nostalgică a anilor ’90 pe faleza constănțeană. Tudor Ganea se descurcă în episoadele biografice unde profesia contextualizează personajul și în situațiile când spontaneitatea e necesară. (…) Vreau să aud numai de bine are o premisă captivantă, un incipit decent și e străbătut de o nostalgie menită să întrețină atmosfera potrivită unei întruniri obosite.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cu vârfuri narative memorabile, cu întorsături de situație excelent controlate, dar și cu scăderi care țin de schimbarea registrelor de limbaj, o problemă mai veche a autorului, Vreau să aud numai de bine e o reconfirmare cât se poate de interesantă a vocației de romancier a lui Tudor Ganea.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1209
O proză densă, care te ține încordat și te face curios pentru ceea ce va urma în textul următor. Mereu surprinzător, ca și cel anterior. Prima povestire din volum e intitulată De câte ori stau la bar și beau, îmi dau seama ce sacră e meseria de barman. Bukowski ar fi fost fericit de companie. Must read, am putea concluziona. Da, asta e lumea în care trăim. Cam peste tot, nu doar în Japonia.
Citeste mai multpe scena9.ro
Bogdan Răileanu revine cu volumul de povestiri Picioare de lotus (Polirom). E genul care îl prinde deocamdată cel mai bine. Câteva texte au ca decor lumea literară (unul dintre ele e o răfuială brutală à clef cu Școala de la Cluj și cenaclul Thoreau), iar în altul un personaj pe nume Mihai Iovănel se trezește în casă cu un tip care se recomandă Iisus sau „Cristi” – ce alte argumente estetice aș putea găsi pentru a-l recomanda?
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 852
Romanul Respiră! reușește să aducă umbrele mai aproape de noi tocmai pentru a le face să se rătăcească în lumina puternică a adevărului scos la iveală, oricât de amar, incomod sau trist ar fi acesta.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Citind cele 15 povestiri adunate în volumul Tokyo Decadence - al cărui nume nu dezamăgește -, începi să observi, de asemenea, leitmotive și tipare, căci dincolo de droguri, alcool și visuri spulberate, personajele noastre caută adesea un scop, au parte de contexte familiale complicate, cresc în apropierea bazelor militare americane, sunt însingurate și incapabile să comunice. Ceea ce ascunde, printre rânduri, o fină critică socială pe care Ryū Murakami o punctează, în istorii personale, la fel de incisiv pe cât construiește aceste parcursuri nefericite.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 998, 25 mai 2023
În proza lui Radu Ţuculescu surprinde plăcut, înainte de toate, talentul său de portretist, capabil să reţină detaliul specific ori să insereze potenţialitatea poetică doar atât cât e nevoie, spre a nu pierde efectul minimal. Un versant uşor recognoscibil în scrisul său este umorul, adesea agreabil, însă dozat uneori în tuşe îngroşate. Întreaga energie narativă pare a fi aşezată în slujba taifasului care privilegiază nuanţele, feţele şi proliferările viciului, inclusiv prin intermediul unor personaje care-şi propun să întruchipeze, cu o ostentaţie aproape dramatică, frivolitatea.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cele mai neînsemnate gesturi ale personajelor din Butcher’s Crossing sunt atât de amănunțit descrise, că le poți vedea, ca într-un film proiectat cu încetinitorul. O localitate puchinoasă din Vestul american se bucură de același tratament, iar descrierile naturii prin care trec cei patru vânători de bizoni din carte au o concretețe de dioramă. Apărut în 1960, romanul e răspunsul lui Williams la multele westernuri în proză sau imortalizate pe peliculă încă de pe vremea filmului mut, toate de o nemăsurată idioțenie.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Pornind de la contextul de circ al lumii mediatice contemporane, în care fantezia și realitatea se ciocnesc uneori dureros, Mihai Radu scrie o poveste cu nerv și ironie într-un univers al umilinței, o poveste în care se simte confluența unui aer între miezul pulpy al lui Tarantino și sarcasmul lucid al lui Houellebecq.
Citeste mai mult