Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Suplimentul de cultură, nr. 851
Gabriela Adameșteanu e o maestră a explorării realităților de după cataclisme. Aproape în toate scrierile sale accentul cade nu pe evenimentele cruciale ca atare, ci pe umbra acestora, pe consecințele lor îndelungate. Comunismul care a mutilat destine nu și-a epuizat consecințele încă. Starea de cvasi a societății corespunde cu acele ființe aproximative ce încearcă să-și afle identitatea prin recursul la trecut. Recuperarea unei proprietăți, a unei moșteniri constituie prilejul perfect pentru acest excurs identitar.
Citeste mai multpe alecart.ro
(…) toate personajele din poveștile lui Dzsátá reconstituie un puzzle, o singură poveste izbitoare, ce pune în prim-plan durerea ce-l maturizează. György Dragomán reușește să îl marcheze pe cititor și îl încurajează să trăiască alături de băiat experiențele vieții prin literatura care capătă valoarea de document personal împotriva uitării de sine și în sens istoric, împotriva uitării regimului totalitar: comunismul.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1207
Elif Shafak știe bine să construiască personaje memorabile, pe care le fixează apoi abil pe broderia unei istorii recente. Cu toate sucirile și răsucirile ei. Un Levant mai apropiat de București decât de Londra, pe unde ajung mai lesne acești (ne)fericiți ai sorții. Cu zâmbetul pe buze, altminteri.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1207
De la primele pagini, romanul Valentina al Angelei Martin activează un reflex inconfundabil: nu mai lași cartea din mână sau de-abia aștepți să ieși din curgerea de zi cu zi a timpului pentru a te întoarce la ea cu plăcere. Constați că ai regăsit o stare veche, rămasă în memorie cu haloul ei de frumusețe, pe care erai sigur(ă) că o mai ai pe undeva, prin casa vieții tale: plăcerea de a citi. Valentina ne restituie acea bucurie genuină a lecturii care ne-a intrat în viață odată cu basmele copilăriei și apoi ne-a legat de literatură.
Citeste mai multîn revista 22
Cédric Gras, pasionat de alpinism, retrasează viețile a doi dintre cei mai cunoscuți alpiniști sovietici, frații Abalakov. De remarcat este faptul că acest volum a fost distins în anul 2020 cu prestigiosul Premiu Albert Londres, acordat în fiecare an unei cărți de călătorie. Cercetarea lui este temeinică și, așa cum se cade în Rusia, pornește de la dosarul de cercetare penală a lui Vitali Abalakov, întocmit de NKVD și păstrat cu sfințenie în arhivele FSB. „Aveam o mulțime de întrebări. Din ce motive Vitali Abalakov, cel mai cunoscut dintre alpiniștii sovietici, căzuse victimă Marii Terori? Oare își denunțase sub tortură colegii de echipă? Și, mai presus de toate, își trădase oare propriul frate, pe Evgheni Abalakov, steaua piscurilor, învingătorul eroic al amețitorului vârf Stalin?”, se întreabă autorul în introducere. Problema cu aceste dosare întocmite de serviciile secrete ale aparatelor de represiune din toate țările totalitare este că noi, acum, plecăm de la premisa că vom găsi toate răspunsurile când, de fapt, ele oferă indicii, dar și destule capcane și piste false.
Citeste mai multpe asasunt.eu
În ceea ce privește vocea pe care Beatris Serediuc o folosește să scrie, vă spun că este una puternică și hotărâtă. Limbajul este pe măsura întâmplărilor relatate, iar frumusețea lui nu vine din metafore sau imagini frumoase, ci mai degrabă din reușita cuvintelor de a cuprinde exact stările eroinei și urâtul realității. Mi s-a părut o tușă fină în faptul că, în multe rânduri Donnatela își numește părinții folosindu-le numele (Nelu și Maria), punând prin două substantive proprii o limită ce arată înstrăinarea și sentimentul de neapartenență la propria familie.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 850
Misiunea pe care o acceptă Iulia Gherasim odată cu Ce văd păsările este una pe care o îndeplinește și o duce la bun sfârșit înaintând într-un univers pe care îl poate exploata în continuare, demonstrând o abilitate care amintește de operele recente ale unor scriitoare precum Nadia Terranova sau Donatella Di Pietrantonio, ambele traduse la Editura Polirom, explorând mediul apropiat al familiei, aducând laolaltă trecutul și obstacolele prezentului într-o formă universală și după o rețetă infailibilă.
Citeste mai multîn Cațavencii
Iulia Gherasim scrie proză realistă în povestiri scurte despre oameni obișnuiți pe care îi „citește” într-o cheie insolită. Micile ei narațiuni, simple la suprafață și complicate în filigran, sunt realizate într-o viziune de o finețe și o profunzime impresionante, cu o tehnică impecabil stăpânită.
Citeste mai multîn revista 22, 9 mai 2023
O antologie cu de toate și această a doua carte a uneia dintre marile conștiințe scriitoricești ale Occidentului: dialoguri, eseu, observații sociale, culturale, politice, religioase. Cu de toate și în stilul bine-cunoscut al scriitorului francez: în răspăr cu moda zilei. „Sunt normal. Scriitor normal” – spune Michel Houllebecq, cel care are (chiar) voluptatea de a construi poziții publice și texte cu „dinamită la purtător”.
Citeste mai multîn revista Familia
Toți copiii librăresei e o carte a contrastelor. E întunericul vremurilor și e lumina celor mai frumoase vârste. Sunt greutățile timpurilor și e frumusețea zilelor oamenilor, acolo unde e de găsit frumusețe – în îndrăgostire, în natură, în culoarea și mirosul unor rechizite, în lectura unor cărți și așa mai departe. E viața de zi cu zi acolo, într-un cartier dintr-un oraș care putea fi și altul, nu doar Piteștiul. E ceea ce am trăit, chiar dacă personajul principal din carte e mai mare cu niște ani decât mine (îmi trebuia o femeie de o vârstă mai mare ca mine, ca să treacă prin ce trece ea în carte). E cruntul an 1983 și e îndrăgostirea.
Citeste mai mult