Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Familia
Ultimul volum de proză scurtă, Quilt, reunește niște povestiri adunate în decurs de șapte ani, iar primele, cele mai vechi, sunt scrise cu această libertate totală, a omului care spune ce are de spus fără intenția de a publica. E minunată senzația. De aceea îmi place să numesc cartea asta „Declarația mea de independență”, fiindcă am spus în sfârșit, am revărsat în deplină libertate lucruri care nu se lăsau spuse înainte.
Citeste mai multîn Observator cultural
„Dacă debutul literar anunța intrarea în scenă a unei prozatoarea pricepute și diferite, care nu urmează nici una dintre principalele direcții din proza momentului, cel de-al doilea roman, Vântul, duhul, suflarea (Polirom, 2021), confirmă că Andreea Răsuceanu este o scriitoare de prim calibru a literaturii române contemporane. Cele două volume au format un diptic care promitea, de fapt, mai mult, anume constituirea unei trilogii, «a satului C.», cum a ajuns să fie cunoscută, al cărui ultim episod a fost așteptat cu multă curiozitate de cititiori și critici deopotrivă. Deși sunt două cărți destul de diferite, O formă de viață necunscută și Vântul, duhul, suflarea se întâlnesc în câteva puncte, dar ceea ce le ține cel mai puternic împreună este supratema memoriei, explorată mai ales prin articularea epică a ideilor de pierdere și de recuperare, într-o scriitură care a devenit marcă înregistrată Andreea Răsuceanu. Linia Kármán (Polirom, 2023), romanul care vine să întregească trilogia, continuă această direcție tematică”.
Citeste mai multîn Dilema
Cuțitul este expresia libertății. Pare că această libertate devine, pe lângă scop al luptei, chiar o armă împotriva ignoranței, a violenței și a orbirii: manifest împotriva tuturor acestora, Cuțitul este și calea prin care poate fi depășită grozăvia întregii situații. Și, pe alocuri, când în paginile ei transpare orgoliul nemăsurat al autorului, așa cum apărea și în Joseph Anton, totul pare să fi revenit la normal. Numai că așa ceva nu se mai poate întâmpla. Așa cum scrie Rushdie, Versetele satanice începuse în sfârșit să fie citită „ca literatură”, când a avut loc acest atac, care readuce literatura în parametrii realității ficționalizate. Trebuie spus că, de fapt, Cuțitul înseamnă mai multe cărți: în primul rând, este o rememorare în detaliu a atacului, apoi relatarea chinuitoare a perioadei următoare, când scriitorul a atârnat între viață și moarte. Este povestea de dragoste dintre Rushdie și soția lui, poeta americană Rachel Eliza Griffiths, iubire apărută în viața unui Rushdie mulțumit cu propria burlăcie. Este dialogul-interogatoriu imaginar dintre victimă și A. (Asasinul-Animal). Este și o revenire la literatură, din domeniul morții – nu întâmplător cele două părți ale cărții se intitulează „Îngerul morții” și „Îngerul vieții”.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 3-4/2024
Citind Ulise, nu ne întoarcem doar cu 120 de ani în urmă – iată, în sfârșit un număr rotund, 1904-2024. Pentru că este romanul vieții moderne, vieții intime, zonelor întinse pe care puțini scriitori le mai explorează, pentru că multe dintre ideile, tensiunile sociale și politice (cu jargonul lor, y compris) sunt și ale noastre, Ulise e azi.
Citeste mai multîn Dilema, nr. 9
„Crush este un roman modular, alcătuit din monoloage şi din confesiuni încrucişate, uneori pagini ori note de jurnal, alteori veritabile mostre de poem în proză. Arta arhisubtilităţii narative este susţinută prin ţesătura hipersensibilă a personajelor, de unde şi cultivarea unui bogat palier al tulburărilor de personalitate, feţe ale depresiei, borderline, răni de abandon etc. [...] Cotidianul nu capătă o importanţă în sine, doar viaţa interioară, deci nu există vreo urmă de intrigă socială. În plus, întreaga naraţiune se dovedeşte a fi refractară unei grile de lectură ideologică, ceea ce nu e de ici, de colo în peisajul prozei româneşti post-2000, unde regula o dă tocmai contrariul. [...] Remarcabilă în proza Dorei Pavel este regia minuţioasă a intrării personajelor în scenă şi a chestionării (nu şi a developării ori explicitării) identităţilor ascunse ale acestora, dislocarea gesturilor şi analiza resorturilor, a protoistoriei lor ca într-un program de editare video.”
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Respiră!, de Mihai Radu (Polirom, 2024), este în primul rând un roman-parabolă despre omul-știre și contrafacere sau despre cum a ajuns adevărul să nu mai conteze deloc dacă de pe urma distorsionărilor se scot bani. E, în fond, un roman despre dezumanizare. Oroarea devine fapt divers, umanul se comprimă în câteva secvențe, rulează în buclă, e capitalizabil, apoi se banalizează, arde și dispare.
Citeste mai multpe moldova.revistatimpul.ro
Un roman scris cu mult har, cu multă vervă prozastică. E de apreciat performanța selecției unor verba dicendi și a verbelor mișcării. Un volum scris cu stil, cu multă grijă pentru limbaj, pentru selecția lexicală, pentru configurarea personajelor, pentru panorama lumii din roman în care se reflectă abil lumea din afara lui.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 3-4/2024
O frescă amplă, așadar, cu multe episoade conturate cu fermitate și cu multe personaje definite și social și psihic. Un roman de lentoare evocativă, reflexivă și narativă deopotrivă și de o „precizie” a amintirilor care te duce la fața locului.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 4/2024
Zoia, personajul narator din noua carte a Liliei Calancea, Alionușka, atinge vârsta pubertății înainte de a se muta în școală nouă. Micile traume ale adolescentei se suprapun pe marile drame ale societății: lupta pentru identitatea națională, prăbușirea imperiului, împrăștierea în lume a resturilor acestuia. (…) O carte despre adolescenți, spirite rebele prin definiție: Alionușka, apărută anul trecut la Polirom. În răspăr cu textele anterioare, moderat lacrimogene, Lilia Calancea scrie o furioasă poveste autobiografică, revendicând un paradis pierdut și polemizând cu cei care îl considerau un lagăr, „în care profesorii erau gardieni și torționari”.
Citeste mai multîn România literară, nr. 19-20/2024
Cărți precum cele scrise de Grete Tartler, bazate pe o cunoaștere profundă a culturilor la care se referă, ajută la fluidizarea unor raporturi și adaptarea, îmblânzirea a ceea ce se numește senzaționalist „conflictul” sau „bătălia civilizațiilor”. În ceea ce mă privește, am citit cu plăcere intensă cele 300 de pagini, regăsind locuri și elemente culturale pe care le cunoșteam mult mai superficial decât autoarea și dorind să ajung și la altele noi sau să le aprofundez pe cele știute. Talentul de scriitoare etalat de Grete Tartler mi s-a părut esențial în comunicarea deschisă și interesantă a cunoștințelor sale numeroase și diverse.
Citeste mai mult