Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe filme-carti.ro
Furtuna barocă este o carte care desfide categorisirile. Pare scrisă și poate fi citită dintr-o suflare și mărturisesc că așa am făcut și eu la prima lectură, pe care nu am putut să o abandonez după primele câteva pagini. Intram într-un amfiteatru în care profesorul Suceavă ne preia și ne poartă în alte secole, ne îmbarcă într-o aventură intelectuală din care ieșim după câteva ore mai bogați și fermecați. Apoi, cum se întâmplă la cursurile puține bune din perioada studiilor, revenim la text pentru a memora detalii, a înțelege pasaje, a lua notițe și a pune întrebări.
Citeste mai multpe citestema.ro
Către romanul lui Tezer Özlü m-a atras în primul rând titlul şi către ce sugerează el am plonjat în primul rând. Ei bine, începutul cărţii, pliat pe titlul oarecum melancolic, poate să înşele… Nopţile reci ale copilăriei este în primă fază o coborâre în trecut, cu tot ce însemna copilăria în Anatolia rurală pe la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50 (scriitoarea s-a născut în 1943), cu plăcerile şi lipsurile acelei perioade, dar mai ales cu modul fermecător în care orice trecere a anilor se aşază peste începutul unei vieţi.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 868
În cele cinci scrisori imaginare adresate tatălui său, însoțite de inserturi autobiografice, autoarea aduce un elogiu nu doar literaturii rezistenței, ci mai ales literaturii ca formă de rezistență. Sondând operele unor mari autori precum Salman Rushdie, Margaret Atwood, Tim Morrison, David Grossman, Elias Khoury, Ray Bradbury, James Baldwin sau TaNehisi Coates, sunt puse în discuție multe dintre marile probleme cu care se confruntă lumea contemporană: dezumanizarea, lupta femeilor și a minorităților pentru drepturile lor, teocrația iraniană și derapajele antidemocratice din SUA, războaiele din Orientul Apropiat, tortura și lagărele de concentrare, relația victimă-călău, pandemiile ș.a. Transpuse în ficțiune, toate aceste teme au făcut și continuă să facă din cărți lecturi subversive, incitante și „periculoase”, înlocuind minciuna cu adevărurile pe care ele le dezvăluie. Citește periculos este o carte care nu ne poate lăsa tăcuți și nici indiferenți.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Tatăl meu la izolare e un roman de un realism tulburător, scris cu răbdare și cu o acumulare treptată de emoții care își găsesc cumva climaxul în momentul liberării. Firește că reconstituirea faptelor e legată ombilical și de imaginația scriitorului, de puterea lui de a inventaria materialul rămas (Cu documentarea de familie mi-a fost cel mai greu, mărturisește autorul într-un interviu acordat lui Vasile Ernu) sau de a reconstitui dialogurile și de a le face să sune autentic (Aș fi avut nevoie să mă duc la bibliotecă, să mă uit la ziarele vremii, pentru limbajul oficial al timpului, dar bibliotecile erau închise. Am avut mare noroc cu cărțile din casă, însă cel mai mult a trebuit să mă bizui pe memorie, mărturisește Cristian Teodorescu în același interviu).
Citeste mai multpe citestema.ro
În anii ’90, literatura și cinematografia românească au trecut printr-o perioadă în care au fost obsedate de ororile comunismului. Anii comuniști, văzuți prin lentila asta întunecată nu conțineau decât sărăcie, mizerie, corupție generalizată, persecuții. Era o defulare poate scuzabilă, poate firească, dar unul din efectele ei a fost insensibilizarea publicului în legătură cu subiectul acesta. Realitatea pe care o știam eu – fiindcă mi-am petrecut copilăria și adolescența în anii aceștia – era mult mai complexă. În perioada asta oamenii nu au încetat nicio clipă să iubească, să creeze, să se joace, să spere – în ciuda condițiilor atât de dificile. Despre astfel de oameni e romanul meu, și despre aventurile lor. Este o încercare de a recupera istoria acelor ani, văzută printr-o lentilă – sper eu – neatinsă de corupție.
Citeste mai multîn Ziarul de Iași
Nu poți înțelege cea mai recentă apariție editorială a profesorului de la Oxford Brooks, În căutarea românului perfect, volum care pleacă de la articolele sale savante care i-au jalonat cercetările anterioare în limbi străine și care, în românește l-au îndemnat la o rescriere inedită, fără câteva repere de istorie intelectuală. Secolul al XIX-lea (care a durat în fapt până la prăbușirea imperiilor din 1918!) a fost numit „secolul naționalităților” pentru că, după Ranke, Herder și Michelet, a fost marcat de un proces profund de cristalizare etnică și de conștientizare națională. (…) Cartea profesorului Turda este un excurs detaliat despre ravagiile pe care această perspectivă le-a făcut în secolul XX în România modernă. Plasate în contextul ideilor care alcătuiau spiritul vremii în Europa, gândirea și politicile rasiale adoptate după Primul Război Mondial – ca urmare a unui program politic de românizare accelerată și de omogenizare a treimii de populație de alte naționalități pe care România Mare le-a încorporat odată cu Transilvania – au generat nu numai politici publice în educație, ci, mult mai interesant și periculos, după cum arată autorul, au impus o viziune eugenică, de ecarisaj biologic și de igienă nu numai sanitară, ci și genetică.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Silex este, poate, cartea mea la care țin cel mai mult, deși cea care a avut un rol salutar în viața mea a fost romanul de debut, din 2007, Cu dinții strânși. Miezul nopții este cartea odată cu care am simțit că n-aș mai putea trăi fără să scriu, cea care m-a făcut captiv acestui destin de scriitor. E puțină autobiografie în Miezul nopții. Sigur, am pus și acolo frânturi din mine și multe dintre personaje sunt inspirate de oameni pe care i-am întâlnit în timpul peregrinărilor mele prin Țările de Jos. Revin astfel la ideea că nu ne putem rupe de noi înșine. Însă esența mea, cu bucuriile și tristețile mele, cu speranțele și spaimele mele, cu frumosul și urâtul din mine, se găsește în Silex.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 867
În mijlocul unui roman social, echilibrat și ancorat într-un prezent tulbure, scriitorul Serge Joncour lansează întrebare după întrebare, ascunse însă în mod iscusit în spatele unui peisaj pitoresc, al unei intrigi care captivează și, mai ales, printre rândurile unei cărți în care ne regăsim, pentru că ne sunt familiare și ne frământă atât de multe dintre dilemele cuprinse în unul dintre cele mai apreciate romane ale ultimilor ani. Fără să accentueze și să crească artificial una dintre problemele majore ale Franței de azi, fără să tulbure aparenta desfășurare a lucrurilor, Joncour știe să-și lase libere personajele, astfel încât să rezolve în cele din urmă nu doar ceea ce se păstrase sub forma unor conflicte care ardeau mocnit, ci și dilemele care sunt, în fond, universale. Granițele dintre lucrurile care ne despart se șterg, iar cele care rămân par, odată cu romanul Căldură umană, mai ușor de trecut.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Acasă, departe e un triptic în care se îmbină magia, aventura, însingurarea, eșecul, libertatea, exilul, toate prinse în nodul (marinăresc) magic al unei povești în care personajul Adrian Romila sfidează timpul și traversează epocile cu nonșalanța unui alt fel de Orlando, poate mai temerar, mai emblematic și mai puțin duplicitar decât personajul Virginiei Woolf. O carte încântătoare, miraculoasă într-un fel, în care Adrian G. Romila se pune de-a curmezișul și îi înfruntă cavalerește pe toți cei care afirmă că nu se mai citesc cărți groase, că un roman de peste 200 de pagini e plictisitor, că lumea nu mai are răbdare, că-ți pierzi cititorul dacă-i dai detalii așa-zis inutile, că descrierile și adjectivele și adverbele și expresii de tot felul sunt revolute și ar trebui eliminate din literatura de azi. Dar ce ar fi literatura fără astfel de cărți? Ce mai e literatura dacă rămâne din ea doar osatura, rezumatul, debușeul famelic?
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Prin A doua viaţă a lui Corto Maltese Mircea Mihăieş împlineşte unul dintre cele mai remarcabile, erudite şi fecunde proiecte ale carierei sale critice. Hermeneutul care a navigat pe întinderile lui Joyce, Faulkner şi ale lui Raymond Chandler ancorează în ostrovoavele unde se află nava tainică a lui Corto Maltese. Din această întâlnire mirabilă se naşte o carte miraculoasă, una ce reafirmă, în contra unui curent al gândirii leneşe, centralitatea canonică a prozei grafice imaginate de Hugo Pratt.
Citeste mai mult