În anii ’90, literatura și cinematografia românească au trecut printr-o perioadă în care au fost obsedate de ororile comunismului. Anii comuniști, văzuți prin lentila asta întunecată nu conțineau decât sărăcie, mizerie, corupție generalizată, persecuții. Era o defulare poate scuzabilă, poate firească, dar unul din efectele ei a fost insensibilizarea publicului în legătură cu subiectul acesta. Realitatea pe care o știam eu – fiindcă mi-am petrecut copilăria și adolescența în anii aceștia – era mult mai complexă. În perioada asta oamenii nu au încetat nicio clipă să iubească, să creeze, să se joace, să spere – în ciuda condițiilor atât de dificile. Despre astfel de oameni e romanul meu, și despre aventurile lor. Este o încercare de a recupera istoria acelor ani, văzută printr-o lentilă – sper eu – neatinsă de corupție.
