Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1194
Când vine vorba despre dimensiunea stilistică a acestui jurnal, Cosmin Perța păstrează tonul de factură romantică caracteristic stilului cunoscut al lui Nicolae Labiș, motiv pentru care firul discursiv se desfășoară ritmic și firesc, în timp ce interogațiile despre natura poeziei păstrează aceeași preocupare pentru transcendența actului artistic. Ceea ce e demn de remarcat în cazul acestui volum este maniera în care autorul reușește să preia atributele expresive ale poetului pentru a-i recrea cu autenticitate jurnalul pierdut, încercând în același timp să rămână detașat față de o încărcătură subiectivă care ar periclita acuratețea unui asemenea demers. Acestea fiind spuse, Jurnalul pierdut al lui Nicolae Labiș poate fi atât o ocazie de a redescoperi opera unui poet intrat oarecum în umbra timpurilor, cât și o oportunitate de descoperire a perspectivelor contemporane prin care se reflectă influențele acestora.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Amintind de Huxley, Bradbury, Orwell, Kazantzakis sau Vonnegut, dar și de mai recenții Whitehead, Houellebecq sau Mitchell, povestirile lui Gabriel Macsim posedă din plin simțul mizanscenei grotești, al dialogului și al pulsației epice bine dozate. Realismul lor oblic, la fel ca și accesele de umor pur sau de satiră politică, se mulează potrivit pe cotiturile distopice hi-tech sau oculte. Faptul că se citesc repede și cu plăcere e și el unul dintre avantaje, deloc de neglijat pentru un debut atât de târziu.
Citeste mai multpe litero-mania.ro, nr. 316
Diferit din multe punct de vedere de Femeia de marțipan, Crima de pe podul Garibaldi nu ține să șocheze cititorul prin funambulesc – prezent totuși, dar în doze infime –, ci are o curgere lină, așezată, în care povestea unei crime (sau a unei sinucideri?) este dezvăluită pe măsură ce cuplul detectivistic Martin-Maraia adună indicii despre întâmplarea stranie dintr-o noapte de vară de pe podul Garibaldi din Cluj care a dus la moartea unei femei. Într-o scenă amintind de Twin Peaks-ul lui Lynch, cadavrul acesteia este descoperit în apele Someșului de doi pescari amatori, iar la locul faptei este chemat Martin Breda, însoțit, bineînțeles, de partenera sa, Maraia.
Citeste mai multpe alecart.ro
Un roman cu implicații sociale și politice, cu miză, al cărui subiect vizează o problemă reală, spinoasă a societății în care trăim: terorismul. Dar și un roman despre om. Despre sufletul și conștiința omenească, despre posibilitatea de a te înșela. Un roman despre toți cei implicați în combaterea actelor de terorism, despre cei care fac sau sunt doar suspectați că ar putea ajunge să comită astfel de acte, despre presiunea familiilor victime, dar și despre rudele celor implicați, despre realitățile societății franceze actuale, despre radicalizare și factori care favorizează înregimentarea jihadistă, despre inechitate, responsabilitate față de siguranța cetățenilor, dar și față de omul din fața ta, a cărui soartă depinde de decizia pe care o iei la un moment dat. Despre capacitatea uriașă de a minți și de a disimula, despre prezumția de nevinovăție sau, mai precis, despre posibilitatea unui om de a greși și despre șansa de a se schimba.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 837
Prozele lui Florin Irimia au în ele adevărurile lumii actuale și ale trecutului recent, conțin răspunsurile pe care le caută toți cei care și-au privit destinul în față, toți cei care au pus creativitatea sub semnul întrebării și cei care au ales să privească lumea în mișcarea lentă și dureroasă a onestității. Volumul Nu spune asta! reușește, printr-o complexitate atentă și o structură impecabilă, să descrie sublima tristețe a vieții, evadând din realitate și alunecând în fantastic.
Citeste mai multpe carturesti.ro
Ca autor de literatură fantastică ai multă libertate înainte să începi, dar libertatea de creație se reduce cu fiecare propoziție adăugată textului. Dacă la început posibilitățile par infinite, prima frază decupează o realitate, care trebuie apoi construită după niște reguli interne și conform unor dinamici care se nasc pas cu pas. La final nu îți rămâne decât să așezi ultima propoziție, care, în mod ideal, nu mai poate fi decât una anume, care aștepta încă de a început să își găsească locul pe ultima pagină. Așadar chiar și noi, scriitorii de literatură fantastică, ne scriem poveștile ca pe niște cuști ce mimează libertatea.
Citeste mai multpe scena9.ro
Mă atrag personajele controversate și puternice. În toate timpurile, puternic a însemnat să ai curajul propriei opinii, oricât de avangardistă ar fi ea, și să nu cauți aprobarea celorlalți mai presus de orice altceva. Epoca în care a trăit Chiajna nu cred că a fost cu mult mai provocatoare decât cea pe care o trăim noi astăzi, numai că îndepărtarea atât de mare în timp ne oferă o perspectivă ceva mai corectă, pe care nu o putem aplica lucrurilor care tocmai ni se întâmplă. Asta face timpul, elimină furtunile emoționale și echilibrează balanța rațiunii. Am ajuns la Chiajna, ca personaj, în urma unei discuții cu Laura Câlțea. Ea este cea care a pus un reflector luminos pe Chiajna, pentru mine. Citisem în școală, ca toată lumea, nuvela lui Alexandru Odobescu, dar intuiam spații întregi rămase în umbră, care ar fi putut completa un portret. Exact asta am dorit să schimb: receptarea unei personalități istorice prin prisma unui unic moment din viața sa, generalizarea care denaturează atât de mult.
Citeste mai multîn revista Orizont
În ciuda titlului cu potențial parodic (dar foarte inspirat ales), romanul lui Alex Olteanu redă tranșant tragedia alienării din societatea românească contemporană, mai ales în cazul unor young urban professionals născuți după 1989, care au ales să nu părăsească România. Această veritabilă parabolă, în care urbanul românesc a ajuns pe deplin racordat la tendințele globalismului, reprezintă cel mai promițător debut în roman al proaspătului-încheiat 2023.
Citeste mai multîn revista Orizont
Marcat de transpunerea izbutită a societății românești contemporane în pagină, printr-un control abil al alternării modurilor de expunere și al perspectivelor narative, Stela confirmă o prozatoare de o sensibilitate aparte, capabilă de a revela nuanțele deseori ocultate ale umanului dintr-o lume aflată în permanentă căutare a unui rost, a unei meniri, a unui sens.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
În cel de-al treilea roman, Bogdan Crețu reunește mozaical destinul personajelor sale prin nevoia acestora din urmă de a povesti. Asta este combustia cărții – mythos-ul (care în greaca veche însemna poveste). Maria și Vlad folosesc narațiunea pentru a oferi coerență și unitate identității în parte personală, în parte colectivă. De ce? Pentru că „identitatea are un caracter funciarmente narativ”, cum observa Richard Kearney în Despre povești. Povestea umanizează, iar omul este, în definitiv, un homo fictus.
Citeste mai mult