Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
În țesătura densă a textului, cu evenimentele din istoria mare urmărite în amănunt și cu intrigi de tot felul în care îi vezi la treabă pe protagoniști, toate aceste citate din jurnalele zilnice funcționează ca niște momente de respiro pentru cititor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1244
Autorul american reface un întreg dosar al relațiilor dintre el și profesorul său. Cu trecutul lui Mircea Eliade pitit în anii – mulți, puțini, un sentiment de vinovăție a rămas – de aderență la ideile legionare, cu prezentul unui material documentar dăruit de Culianu în 1991 profesorului Mark Krupnick, care, la rândul lui, înainte de a muri în 2003, i le dăruiește lui Bruce Lincoln. De aici și povestea acestei cărți alcătuite din reconstituirea întregului dosar, cu textele lui Eliade de acum câteva decenii și impactul lor într-o posteritate în care Ioan Petru Culianu încearcă să se situeze corect între propria-i conștiință și memoria unui profesor mult admirat. Între adevărul ascuns în articole vechi de decenii și viața unui om care a vrut să fugă de propriul lui trecut. Care mereu a venit din urmă. Asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu este oribilă. Ca și acele pete din trecutul lui Mircea Eliade. Fără să fie justițiar, Bruce Lincoln încearcă să fie drept. Inclusiv cu propriile-i opțiuni. Cine are dreptul să judece? Adevărul iese la iveală oricum. O carte care nu știm dacă va produce polemici, dar merită a fi citită cu atenție.
Citeste mai multpe anasicartile.ro, 20 februarie 2025
Dincolo de istoria de viață a Orsolei Rosso, pe care am apreciat-o sincer, mi-a plăcut că am avut parte de o incursiune în lumea Veneției. (…) Tracy Chevalier îi angrenează pe toți membrii familiei Rosso în acest ansamblu copleșitor de încercări, pierderi, iubiri și sacrificii, așteptând să îi vadă răzbătând din fiecare cursă contra cronometru și contra destinului pregătit. Mi-a plăcut mult de Orsola, i-am simțit dedicarea, spiritul de sacrificiu și devotamentul. Dar i-am apreciat și maleabilitatea, dorința de a deveni mai bună și mai ancorată în realitatea vremii. Sticlăreasa este un roman complex, plin de straturi și culoare, de amintiri și dureri greu de depășit.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Plasată în intervalul dintre biografie și ficțiune, adică niciodată una sau alta până la capăt, cartea asta se dovedește un prilej de a face salturile necesare de la observații mărunte la generalizări filosofico-moralizatoare. La Persoana întâi singular poate scrie oricine, cu o condiție minimală, pe care o întâlnim și la Borges, în fabula Catoblepasului: să fie dispus să accepte confuzia frecventă dintre instanțele narative și consecința ei proximă – neputința de a preciza cine este cu adevărat eroul acestor întâmplări. Literatura se hrănește simbolic cu sângele și carnea autorului.
Citeste mai multîn revista 22
Ce am învățat de la Graham Greene, o istorie de familie (Polirom, 2024) este, în același timp, romanul unui fiu, al unui fanatic al lecturii și al filmului, al unui „fricos”, cum singur se descrie Andrei Gorzo, dar, înainte de toate, e romanul unui scriitor pe care îl descoperi ca pe o revelație. Pare că, prin romanul acesta, scriitorul a funcționat, până acum, „sub acoperire”, în calitatea sa de critic și istoric de film. Încă nu îmi dau seama ce răscolește cel mai tare în carte, povestea, pe cât de incredibilă, pe atât de tragică, a tatălui autorului, relația (complicată, ca toate astfel de relații) dintre tată și fiu, pasajele detaliate de comentarii despre romanele lui Graham Greene, care te determină să reiei la citit, in corpore, creația scriitorului britanic, sau nesfârșita iubire care se subînțelege din paginile autobiografice.
Citeste mai multpe romaniasociala.ro, 18 februarie 2025
După câte cunosc eu, dar s-ar putea să mă înșel, acesta este primul volum de specialitate publicat de un sociolog român pe tema secularizării corelată cu cea a sacrului. Evident, știm cu toții că există bune și foarte bune articole, studii, capitole de cărți scrise de autori români pe temele secularizării și sacrului. (…) O altă noutate a acestei cărți ține de faptul că propun o nouă teorie despre secularizare. Am intitulat-o Secularizarea ca fenomen multidimensional aflat în interconectivitate socială. Cei curioși vor putea citi în primul capitol al cărții despre ce este vorba. Tot la capitolul noutate a cărții aș trece și decriptarea în registrul eliadesc a prezenței sacrului în diverse ipostaze ale vieții noastre actuale de zi cu zi.
Citeste mai multpe alecart.ro, 16 februarie 2025
Un roman tulburător, precis în analiza mecanismelor sufletești, reușind un perfect echilibru între dramatismul situației cu care se confruntă personajul – ultimele săptămâni pe care le are de trăit – și distanța pe care se străduiește să o pună între sine și ceea ce urmează să se întâmple, între gândul legat de ce a fost viața lui până în acel moment și tentația de a o revizui prin prisma a ceea ce descoperă că se întâmplă cu cei apropiați. (…) Când omul rămâne singur fiind încă printre ceilalți – ei nemaiputând face nimic pentru el, el nemaiputând fi nimic pentru ei – ceea ce-i rămâne este vocea naturii și ecoul literaturii. Acest ecou vibrează permanent în romanul lui Schlink. Subtil, se simte în scriitura lui acel construct solid care înseamnă filtrarea adevărurilor vieții prin ceea ce a fost decantat cultural, nu doar trăit. Rezultatul: o carte deopotrivă rece și incandescentă, o oglindă reflectând în egală măsură ceea ce e înăuntru și în afară.
Citeste mai multpe nesemnate.ro, 15 februarie 2025
All in all, e o carte plăcută, în ciuda titlului scary, o carte a recuperărilor, dar și a amintirilor dureroase (povestite însă pe un ton firesc, blând și cu umor, fără întunecări, de un autor care alege să expună ororile tranziției într-o manieră mai puțin dramatică), semn că timpul a trecut, că lucrurile s-au mai așezat, am supraviețuit și că, vorba autorului, oricum în viață/în istorie „nimic nu e pierdut și nimic nu e câștigat definitiv”.
Citeste mai multpe bookhub.ro, 14 februarie 2025
Homeric este romanul în care este celebrată povestea, ceea ce reiese din structura sa, și a cărui dimensiune epopeică constă în curajul de a iubi al personajelor. (...) Homeric este romanul unui joc ce se desfășoară între autor și cititor, în care posibilitățile narative sunt exploatate la limită și în care literatura își expune mecanismele ce-i permit să existe.
Citeste mai multîn Cațavencii, 14 februarie 2025
Una dintre cele mai frumoase cărți de Aurora Liiceanu e Șiragul cu inele. Și, cu un vechi cuvînt, poate cea mai pilduitoare. Douăsprezece istorii despre puterea inelelor – fără altă legătură cu filmul Stăpânul inelelor decât trimiterile la magia în care sunt învăluite anumite inele. Tot atâtea povești de dragoste, ură, trădare, eroism, lașitate, hoție și generozitate. Protagonistul lor, inelul, ne previne autoarea, are însușiri care-l fac recunoscut drept „vindecător, însoțitor, prestigios, faimos, genealogic, imagistic, iubitor, versatil, invizibil, vorbăreț-bârfitor, nostalgic, complice”. Spre deosebire de vremelnicii săi aparținători, inelul e imun la trecerea timpului, încât ai zice că el, purtatul, e adevăratul stăpân în această relație, nu purtătorul său.
Citeste mai mult