Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
Înainte vreme, în romane, manuscrisele găsite erau vârâte în sticle aruncate în mare, ascunse prin sertare, ca în Scrinul negru, romanul lui G. Călinescu, uitate prin biblioteci ori închise prin seifuri. În romanul lui Liviu Diamandi, afli că manuscrisul găsit s-a aflat într-o banală pungă de plastic, pierdută pe malul mării, la Neptun. Realism în răspăr? Parodie polițistă? Pe măsură ce avansezi cu lectura, în loc să te luminezi, intri la noi presupuneri. Roman de moravuri scriitoricești? Sau un Bildungsroman suplu? De fapt, Neptun 83 e câte puțin din toate astea, într-o construcție foarte bine scrisă (…).
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Una dintre bucuriile anului trecut a fost apariția unui nou roman semnat de Steven Hall (cel cu Amintirile rechinului), Demonul lui Maxwell (traducere de Ariadna Ponta), un thriller literar excelent, care aduce pe alocuri cu Umberto Eco, dar nici nu te lasă să uiți că autorul este scenaristul jocurilor Crysis 3 sau Ryse: Son of Rome.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Una dintre cele mai importante prozatoare americane contemporane, Joan Silber, este prezentă în oferta editurii cu romanul Secretele fericirii (traducere de Veronica D. Niculescu), roman complex, care străbate mapamondul și-și pune personajele în luptă cu arbitrarul vieții, pentru ca în cele din urmă să le abandoneze acestei lipse de sens numite viață.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Un nou roman semnat de scriitorul columbian Juan Gabriel Vásquez, Când privești înapoi (traducere de Marin Mălaicu-Hondrari) se dovedește a fi și o meditație amară asupra istoriei secolului XX, dar și asupra amprentei ca o cicatrice lăsate de aceasta asupra indivizilor care joacă pe scena ei. Orice ar scrie Vásquez, când îl citești ai impresia că asiști la ceva cu adevărat important, o stare de „urgență” a literaturii pe care cu greu o găsești la alt scriitor contemporan.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Polirom continuă publicarea scriitorului iordaniano-american Rabbih Alameddine, cu romanul Prin celălalt capăt al telescopului (traducere de Ona Frantz), o privire îndurerată aruncată asupra tragediei refugiaților sirieni, dar și o analiză profundă a experiențelor traumatizante suferite de persoanele LGBTQ. Ceea ce le unește este chiar încercarea scriitorului de a prinde în proza lui o câtime din intensitatea durerii autentice.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Mult-așteptatul, mult-discutatul Crossroads al lui Jonathan Franzen (traducere de Alexandra Coliban, care a și primit Premiul „Antoaneta Ralian” pentru cea mai bună traducere, la Gaudeamus). Povestea unei familii din Midwest, la începutul anilor 70, dar și la începutul unei crize profunde, atât în sânul familiei, cât și al societății americane.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Cel mai recent roman al lui Salman Rushdie, Orașul Victoriei (traducere de Dana Crăciun) spune, sub pretextul traducerii unei epopei antice, povestea unei posedări și a unei întemeieri. Este, în fond, povestea oricărei utopii, minunată în proiect și dezastruoasă în practică. Un roman care amintește de titlurile-forță ale lui Rushdie, în special de Pământul de sub tălpile ei.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Romanul meu preferat de anul trecut, Lecții, de Ian McEwan (în traducerea lui Dan Mircea Alexandru Croitoru): povestea unui om care e posibil să fi fost distrus de un abuz sexual, dar e la fel de posibil să fi avut o viață pe cât de bună s-a putut. O istorie a secolului trecut și a începutului de secol XXI, Lecții este una dintre cărțile remarcabile ale ultimilor ani, semnată de un McEwan melancolic, înțelept, dar neiertător, ca orice scriitor care nu prea mai are nimic de pierdut, pentru că a câștigat tot.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1035
Cu o intrigă luată parcă din celebra franciză de cinema Perfect necunoscuți, Tarot e un roman vorbit de mulți și rescris de unul singur, o carte plină de o energie factică reconfortantă. Ca-ntr-un joc de cărți unde se descifrează chipuri și se mizează în orb, naratorul ne lasă pradă celor mai neașteptate surprize epice și tipologice. Se mixează abil ironia și umorul, se fac rapoarte de etapă și se inserează, între colocvialități băiețești și spovedanii spontane, notele potrivite de analiză gravă. Aș zice, mai pe scurt, că din nou Mihai Buzea a publicat un roman bun de pus deoparte.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1035
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atât de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul, facilul și lacrimogenul, iar asta e o veritabilă probă de anduranță pentru un prozator care o vrea atât de eflorescentă, de întinsă și de tensionată. Romanul e de dragoste, da, în primul rând, dar e și roman istoric, o megaparabolă a indiscernabilului etic în comunism – densă în referințe și fapte, impresionantă prin arhitectura sinuoasă, gnomică pe alocuri, liric-frisonantă în altele, dar întru totul valabilă de la un capăt la celălalt. Bogdan Crețu dă, iată, încă o carte de ficțiune care completează fericit palmaresul unui prozator care, altfel, n-are prea mare vechime în gen.
Citeste mai mult