Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
Un clasic pentru toate anotimpurile, José Saramago, și volumul său de povestiri din 1978, Cvasiobiect. Cu aceste șase povestiri, portughezul Saramago pătrunde în fantastic, în cel mai sclipitor-realist stil posibil. (…) În Cvasiobiect, poetul care e Saramago reia în proză temele pe care le descoperi în poemele sale, singurătatea, obsesiile iubirii, complicitățile de tot felul și răul totalitarismului care se insinuează la început pe neobservate în viața oamenilor. Sentimentul portughez al ființei – ar putea zice pasionații de Noica.
Citeste mai multîn Dilema
Camping e un roman despre trauma transgeneraţională care stă uneori la baza unui conspiraţionism intuitiv, devenit în anumite situaţii feroce. Moşneguţu, decanul de vârstă al familiei, i-a transmis-o fiicei sale, Sofia, iar aceasta, cel puţin în parte, fiului Robert. (…) romanele Laviniei Branişte, dincolo de documentarea unor dileme socio-economice ale migraţiei sau ale neoliberalismului, investighează şi cazuri de corupere morală, indiferent cât s-ar strădui unii să ignore această realitate textuală. În plus, curajul şi – aş spune – nobleţea autoarei de a face dintr-o femeie aproape septuagenară, defel idealizată, surprinsă în propriile ei tensiuni şi frământări, protagonista romanului său merită nu mai puţin apreciate.
Citeste mai multpe contributors.ro
În colecția Biografiilor romanțate a editurii ieșene Polirom a apărut cu puțină vreme în urmă volumul Maiorescu. Confesiunile unui stoic, semnat de universitarul băcăuan Adrian Jicu. Am citit-o și cu interes, și punându-mi numeroase întrebări. Ceea ce, la urma urmei, nu e rău defel. Adrian Jicu a gândit volumul sub forma unui monolog pe care cel îndeobște numit Mentorul Junimii, ajuns la senectute, acum bătrân, bolnav și singur, îl susține în fața unui preot. Avem de-a face cu un fel de (posibilă) ultimă împărtășanie. Cu o recapitulare a unei vieți care, în ciuda împlinirilor pe multiple planuri, a fost, așa cum recunoaște Maiorescu însuși, în fraza finală a volumului, scăpată printre degete.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1262
(…) mare parte din fragmentele incluse în Carte despre se referă la scris, la literatură și la condiția scriitorului. Unele dintre ele au un caracter teoretic mai pronunțat; altele sunt crâmpeie narative, care poartă amprenta felului inconfundabil în care Gheorghe Crăciun percepe realitatea exterioară, dar și propria viață lăuntrică. Filmul realității este privit ca printr-o lentilă, în cele mai mărunte amănunte ale lui, iar întâmplări anodine în aparență – o spitalizare, o excursie în străinătate, o aventură erotică întâmplătoare sau popasul pe o terasă – sunt disecate cu o meticulozitate neobișnuită, ele dovedindu-se sursa unor senzații de o mare diversitate, care se succed cu repeziciune.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1262
Despre ce este vorba? Despre lumea în care trăim. Amestecată în fel și chip, cu identități și tradiții diferite, în încercarea de a ne suporta unii pe alții. Suntem proiectați într-o Londra multiculturală, în care libienii lui Hisham Mortar conviețuiesc cu problemele lor specifice, precum românii care nu mai pot de dragul României. Personaje complexe, care se intersectează cu evenimentele politice legate de Primăvara Arabă, care l-a dat jos și apoi executat chiar pe colonelul Gaddafi. Istorii personale, destin colectiv, pe alese
Citeste mai multîn Contemporanul
Scriitoarea Angela Martin știe să povestească, dar și să construiască o adevărată frescă de familie care te captivează, te prinde și de care nu te mai saturi de lectură. Chiar dacă prezentarea cărții ar putea continua, ne vom opri aici pentru a lăsa cititorul să descopere, parafrazându‑l pe Roland Barthes, „plăcerea lecturii directe”, profunzimea, scenele‑surpriză și, în cele din urmă, valoarea cărții… Rămâne speranța istoricului literar că acest proiect literar va continua în alte volume. Din fluxul memoriei sau/ și din caietul de amintiri al prozatoarei Angela Martin vor mai prinde viața, indiferent de doza lor de ficționalitate, alte figuri interesante ale burgheziei de altădată. Acestea, deși aflate la crepuscul din cauza asaltului lumii comuniste, pot fi readuse în fața cititorului la viață, fie ea și una livrescă, astfel încât să poate rezulta în final o altfel de Cronică de familie, una memorabilă, neintoxicată de ideologia comunistă. Altfel spus, un exemplu literar obligatoriu care să fie menționat și analizat în orice istorie literară românească a zilelor noastre.
Citeste mai multîn revista Familia
Cărțile are una dintre cele mai atractive premise pentru un câmp literar ca al nostru, în care tematizarea literaturii însăși are o cotă ridicată în preferințele scriitorilor și a criticii. „Într-un univers distopic periculos de ispititor la prima vedere, oamenii încep, din senin, să devină obsedați de cărți”, iată cum începe prezentarea cărții de pe coperta a patra.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 6/2025
Fără să-şi fi propus programatic vreo miză feministă, Hanna Bota dă cu recentul ei titlu, Să spui sau să nu spui (Iaşi, Polirom, 2024, 287 p.), un roman subînţeles pe linie, cu desfăşurări expresive în analiza dinamicii de cuplu şi a mariajului din România comunistă a anilor ’70 până azi. Exersată în structura dendritică a epicului, cu ramificări abil etalate, cum ştim din prozele ei precedente, autoarea construieşte şi aici o frescă multigeneraţională. Personajele feminine sunt cele care au pregnanţă, însoţite de vocea empatică, partizană, a autoarei. (…) Hanna Bota stăpâneşte cu precizie meşteşugul arhitecturii epice compozite, iar eroinele ei puternice rămân fixate în memoria cititorului ca nişte Atlaşi ai realităţii domestice, pe umerii cărora se sprijină existenţa şi supravieţuirea familiei, veritabile motoare ale vieţii.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cine vrea să afle ce e cu suprarealismul de la noi și din lumea largă e musai să citească Brauner: Pictorul clarvăzător. Valentina Iancu e miraculos de bine documentată și despre suprarealism, dar și despre celelalte noi direcții din arta și literatura secolului 20, încât îți vine să crezi că știe și ce număr aveau la pantofi corifeii suprarealismului, nu numai ce pictau, scriau și discutau între ei. Cei mai mulți par niște apucați, cu temperamente demonstrative atât de aprinse, că dacă nu se înțeleg din cuvinte sar la bătaie.
Citeste mai multîn revista Luceafărul de dimineață, nr. 6/2025
Romanul Hannei Bota propune indirect o dezbatere despre adevăr și minciună, despre succes și eșec, despre acceptare și respingere, ori chiar despre mult discutatul parenting. Comportamentele părinților afectează evoluția emoțională a copiilor, imprimându-le, fără voie, senzația de playback, de repetare a destinelor, a eșecurilor, a bolilor. (…) Cartea Hannei Bota răsfrânge oglinda ficțiunii spre trăiri profund umane, oferind un roman psihologic ce analizează subtil mecanismele tăcerii, traumele moștenite și lupta pentru eliberarea interioară.
Citeste mai mult