Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe lapunkt.ro
Evoluţia unor iubiri, (de)formarea unor familii și istoria unei ţǎri de-a lungul mai multor decenii sunt reflectate de Bogdan Creţu într-un roman cu mai multe focoase. E realist și totodatǎ emoţional, frust și totodatǎ referenţial. E tulburǎtor (și) prin ritmul narativ, care omogenizeazǎ și coaguleazǎ fluidele epice într-o poveste aptǎ sǎ perforeze ca un acid învelișurile, sǎ preschimbe trauma în memorie și sǎ redescopere sensul într-o lume fǎrǎ busolǎ.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1196
Romanul e bine și de multe ori foarte bine scris: alert, ritmat, cu dialoguri bune, cu tușe precise. E o lectură mai mult decât agreabilă. O intrigă și ea interesantă, proiectată pe un fundal care devine mai important și acaparează atenția. Dar mie prima parte a cărții mi se pare că indică un potențial aparte al autoarei pentru astfel de intrigi intimiste. Dacă pentru Iris a existat o ieșire fericită, o salvare, pentru Angela capătul a fost cel mai rău cu putință: pe de o parte, descoperirea unei lumi noi, fascinante, pe de alta, sinuciderea. (…) Literatura este mai eficientă decât orice discurs tranșant; ne poate ajuta să renunțăm la clișee. Și ne mai poate învăța, emoționându-ne, să fim empatici.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1196
Cartea e bine scrisă, cu o frază sincopată, nervoasă, bine adaptată situațiilor epice. Personajele sunt vii, scenele tensionate. Romanul are ceva cinematografic și poate șoca prin anumite scene crude ori prin intransigența și luciditatea unora dintre verdicte.
Citeste mai multpe citestema.ro
McEwan îți spune o poveste. Asta înseamnă că ai acceptat deja să stai cu el la masă și că-l asculți cu atenție. Îl știi pe McEwan, pe Ian, v-ați mai întâlnit de câteva ori și chiar ți se pare un tip de ispravă, care, pe deasupra, le mai are și cu vorbele. Așadar, știi din start că, orice-ar îmbrobodi, vine cu ceva nou, cu un miez de ceva. Cum e aici, de nucă.
Citeste mai multpe alecart.ro
Radiografie a relațiilor din interiorul unei familii și a realității mai largi a societății americane din Midwest, Crossroad propune o lume de sine stătătoare, care își trage însă substanța și oglindește imaginea amplă, de un puternic realism, a unei comunități confruntate cu propriile inerții și convulsii. Între plăcile tectonice în mișcare ale vechiului și ale noului, Jonathan Franzen cartografiază largile teritorii ale mecanismelor psihice, ale motivațiilor din spatele măștilor sociale adoptate de personaje, ale fisurilor care apar, se extind și explodează până în punctul în care criza dislocă tot ceea ce a fost atent construit și poți privi în hăul ce se afla în spatele fațadei de liniște sau de aparentă mulțumire.
Citeste mai multpe rasfoiala.com
O incursiune plină de empatie şi căldură în viaţa publică şi intimă al unuia dintre cei mai faimoşi pictori români, cartea mi-a schimbat complet părerea despre acest subgen literar tot mai apreciat de publicul cititor. (…) Imaginaţi-vă că priviţi un tablou şi încercaţi să desluşiţi mesajul autorului său, gândurile care îl munceau când l-a creat, resorturile şi intenţiile din spatele artei sale. Întreaga carte a Ancăi Vieru e un minunat ghid de înţelegere a unei vieţi şi opera pe care nu le-am putea cuprinde cu ochii neformaţi ai simplului privitor.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Chiar vorbim de o carte de călătorie, dar de tot felul de călătorii, și călătorii geografice, și călătorii mentale, în trecut precum și-n viitor, călătorii în imaginar, călătorii speculative, în lumea închipuirilor de tot felul, noctune, onirice, fantastice…
Citeste mai multîn revista Vatra
Ceea ce îi reușește foarte bine lui Gabriel Macsim este glisarea de la ceea ce numim convențional perspectivă „realistă” și, pe cale de consecință, credibilă, înspre zonele absconse, imperceptibile pentru ochiul indiferent, acele momente de ruptură în care legile naturale par suspendate. Prozatorul nu se mulțumește doar să scruteze absurdul din mica și banala existență de zi cu zi, ci își pune personajele față în față cu miraculosul sau cu straniul, pentru ca apoi, într-un registru mai degrabă cinic, fără prea multe menajamente, din care mai răsare însă și câte o doză de duioșie, să le surprindă reacțiile, dar mai ales limitele.
Citeste mai multîn Cațavencii
Șaptesprezece autori – cu tot cu coordonatorii, nouăsprezece! – are acest op de dimensiuni curat monumentale, care se cuvine citit pe îndelete din cel puțin două motive. Primul e că fiecare dintre cele 17 texte are propria sa viață complicată, ce trebuie puricată cu răbdare. Nu se recomandă lectura de tip pernă! Al doilea, și cel mai cu temei, e că cititorul obișnuit, categorie din care face parte și subsemnatul, descoperă aici contrariat că istoria pe care o știe, cea oficială, nu se prea potrivește cu ceea ce zic istoricii cârtitori despre această Românie interbelică.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Chiajna din Casa Mușatinilor este o poveste care are toate atuurile unui roman istoric: întindere, detaliu, personaje numeroase, toate contribuind la reconstituirea credibilă a atmosferei de epocă. Așa cum chiar ea mărturisea în interviul acordat pentru libris.ro, Simona Antonescu s-a documentat atent și cu răbdare pentru a asambla această poveste care începe în Moldova secolului al XIV-lea, la puțin timp după finalul domniei lui Ștefan cel Mare și continuă în Valahia aceluiași eveniment. Interesantă este alegerea autoarei. Fără să opteze în calitate de protagonist sau ca reper de proximitate pentru un personaj popular al istoriei medievale, cu o biografie mai sonoră și poate mai facil de a-l apropia de imaginarul public, Simona Antonescu preferă să aducă în atenție o figură inedită, feminină destul de obscură probabil pentru cititorii autohtoni.
Citeste mai mult