Mi-a plăcut cartea Emiliei Faur, Viața e a mea (ed. Polirom, 2023). Un fir narativ (voit?) încâlcit, ușor solicitant, un stil articulat, susținut, un subiect actual presărat cu ceva mister (există o abordare polițistă), cu dialoguri bine scrise și bine dozate, cu emoții și trăiri feminine. Finalul devine feminist și trist și asta este bine, căci închide cartea cum trebuie. Mi-a plăcut în mod special faptul că am avut ocazia de a plonja în psihologia unei tinere mame. Au fost zone destule din carte care m-au pus pe gânduri și m-au făcut să las anumite prejudecăți în urmă. Mi-ar fi prins bine lectura acum ceva ani, când aveam copiii mici.
