în Dilema veche 868/2020
... ce încearcă aici Adrian Papahagi e o lectură pe dinăuntru a întregului operei shakespeariene. Sper să nu supăr pe nimeni (și-n fond: asta e!) dacă am să spun că ideea mi-a amintit de aceea a lui Călinescu din cele cinci volume dedicate lui Eminescu: aceeași suplețe de metodă, același umor al conceptului, același, la urma urmelo
Citeste mai multîn Dilema Veche 868/2020
Adrian Papahagi și-a propus să interpreteze creația shakespeareană, grupată pe genuri, într-o sintaxă care nu exclude asocierile mai puțin didactice. Din respectiva panoramă au apărut pentru moment primele două opuscule („de buzunar”): Sonetele & Romeo și Julieta, acompaniate de tandemul Visul unei nopți de vară & Cum vă
Citeste mai multîn Dilema veche 868/2020
... ce încearcă aici Adrian Papahagi e o lectură pe dinăuntru a întregului operei shakespeariene. Sper să nu supăr pe nimeni (și-n fond: asta e!) dacă am să spun că ideea mi-a amintit de aceea a lui Călinescu din cele cinci volume dedicate lui Eminescu: aceeași suplețe de metodă, același umor al conceptului, același, la urma urmelo
Citeste mai multîn Dilema Veche 868/2020
Adrian Papahagi și-a propus să interpreteze creația shakespeareană, grupată pe genuri, într-o sintaxă care nu exclude asocierile mai puțin didactice. Din respectiva panoramă au apărut pentru moment primele două opuscule („de buzunar”): Sonetele & Romeo și Julieta, acompaniate de tandemul Visul unei nopți de vară & Cum vă
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 868
(…) Adrian Papahagi nu e doar un monograf corect. Are, în plus, puterea de a se mișca dezinvolt între teme și abilități. Comentează strălucit cînd e necesar să comenteze (Visul unei nopți de vară citit ca „veritabil manifest manierist” e o reușită categorică), lămurește cînd e necesar să lămurească (de ce, de ex
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 868
Mi-e greu, acum, să mai citesc Romeo și Julieta altfel decît o pune în lumină Papahagi: ca o emanație a morfologiei sonetului. Totul orbitează, aici, în jurul numărului paisprezece, chiar și vîrsta protagonistei (absolut splendidă demonstrația de la pp. 87-88), chiar și preluarea unei tradiții provensale trubadurești, delo
Citeste mai multla Adunarea generală a PEN Rom nia
Surpriza este că, despre criza actuală, Vintilă Mihăilescu a scris deja, în ultima sa carte, În căutarea corpului regăsit. O ego‑analiză a spitalului. În cartea care marchează întreruperea lecției sale publice experimentale, Profesorul Mihăilescu a scris deja, cu anticipație, despre noi toți, acum, despre noua condiție umană pan
Citeste mai multla Adunarea generală a PEN Rom nia
Este vorba, de altfel, de o carte extrem de actuală în contextul pandemic în care trăim, și care problematizează (nuanțat) spațiul sanitar autohton. Dincolo de ochiul antropologic acut al lui Vintilă Mihăilescu, În căutarea corpului regăsit este o mărturie despre două tipuri de locuire (la spital și acasă) și despre două tipuri
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1041
Mustaţa lui Dalí şi alte culori vorbește și pe limba celor care cunosc mai multe despre artă, literatură și istoria lor, dar și pe limba celor care descoperă la pas și pictura, și ficțiunea. Iar ăsta e un prim merit, pe care puține cărți reușesc să-l bifeze. Apoi, aceeași carte reușește să se deschidă sub o multitudine
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1041
Rezultatul a mai bine de două decenii de cercetare, Capitala imaginată urmărește dublul proces prin care a trecut Bucureștiul în secolul care s-a scurs de la adoptarea Regulamentelor Organice pînă la debutul celui de-Al Doilea Război Mondial: occidentalizarea orașului și transformarea sa în capitala Statului național rom n.
Citeste mai mult