în Dilema Veche, nr. 868

Mi-e greu, acum, să mai citesc Romeo și Julieta altfel decît o pune în lumină Papahagi: ca o emanație a morfologiei sonetului. Totul orbitează, aici, în jurul numărului paisprezece, chiar și vîrsta protagonistei (absolut splendidă demonstrația de la pp. 87-88), chiar și preluarea unei tradiții provensale trubadurești, deloc străină de sugestia lascivă și de anume innuendoes obscene. Multora, sînt convins, mai acestea din urmă le vor lua ochii. Și e foarte bine că e așa. „Oricînd putem identifica o aluzie sexuală la Shakespeare, aproape sigur ea chiar există”, scrie, citată de Papahagi, Catherine Belsey.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri