în Observator cultural, nr. 1201
Avem mărturia copleșitoare – nu exagerez cu nimic! – a unui om dintr-o bucată, care ne oferă șansa de a intra în amănuntele unei vieți supuse unor riscuri uriașe, asumate. Nu e ușor să escaladezi vârfuri de 5.000 de metri în Alpi, așa cum nu e la îndemâna oricui să ajungă prin piscurile veșnic înzăpezite ale Himalayei. Trebuie curaj, rezistență fizică și morală, dârzenie și capacități neobișnuite pentru a te adapta la condiții extreme. Și toate aceste aventuri, povestite firesc, alcătuiesc o narațiune spectaculoasă cap-coadă, care ar fi obținut aprecierile în grad înalt ale lui Camil Petrescu, specialistul nostru nr. 1 în autenticitate. Aventura unei vieți dedicate muntelui și luptei cu tine însuți, pentru a-ți depăși propriile limite, este mult peste fițele și mofturile de tot felul, planetar mediatizate astăzi. Cartea lui Lionel Terray m-a impresionat. Sper că îi va impresiona și pe cititorii mai tineri decât mine.
Citeste mai multpe booknation.ro
În Lecții, trecutul și prezentul copilului și adultului merg mână în mână cu peste optzeci de ani de istorie mondială. Evenimentele importante ce guvernează lumea au ecouri largi și devin ancore sau chiar triggere pentru acțiunile și drama individuală ajungând să marcheze existența pe termen lung a personajului principal. Pornim pe un drum lung în căutarea unor răspunsuri pentru a înțelege ce-a generat lipsa de ambiție și de competitivitate într-un om, o călătorie istorică prin lumea gândurilor interioare ale unui boomer nesigur pe propria persoană, apatic și, deși interesat doar de propria plăcere, setat parcă să experimenteze numai eșecul amoros.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Dincolo de a fi o analiză faptică și cronologică, Cantemireștii este și un fin studiu al mentalităților, al ideilor care circulau în epocă, astfel reușind istoricul Lemny să realizeze un context necesar înțelegerii personalităților și felului lor de a acționa, tot timpul aflate la mijlocul influențelor politice și militare ale marilor puteri. Prin această capacitate de a așeza omul în epoca sa, istoricul obține o cercetare de mare importanță și relevanță. Sursele folosite de Ștefan Lemny sunt diferite: operele lui Dimitrie Cantemir, operele lui Antioh Cantemir, manuscrise, studii și documente, autorul dovedind o bună cunoaștere a limbilor străine moderne și clasice, supunând scrierile unei hermeneutici complexe.
Citeste mai multîn Cațavencii
Pariez că cititorii cărora le plac povestirile cu poantă finală se vor simți frustrați de sfârșitul majorității textelor lui R.M. Unii ar putea spune chiar că prozele astea se termină în „coadă de pește”, fiindcă le lipsește întorsătura din final, aceea care închide povestirile în format clasic. Cei ce au oarece pretenții teoretice vor spune că e vorba despre povestiri cu final deschis. De fapt, ceea ce vor să zică povestitorii lui Murakami nu e o întâmplare anume, ci ceea ce li se întâmplă lor, fără deznodământ. Relatarea întâmplării se termină cu câteva rânduri înainte de final, în timp ce povestirea se încheie cu aproximarea unui sentiment, a unei stări de la care a pornit totul sau pur și simplu în cheie parodică, spre ușurarea cititorilor care-și rezolvă perplexitățile de lectură cu șperaclul postmodernismului și care de astă dată au nimerit bine, în pasionanta decadență din Tokyo.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1200
„Crush se înscrie în aceeași categorie a romanelor de factură existențială (sau, de ce nu?, existențialistă), cu o estetică neogotică și cu o dimensiune stilistică evocatoare a tensiunii tematice. Reușind să contureze o poveste separată, fără legătură directă cu romanele anterioare, Crush poate fi interpretat totodată și drept un roman decadent al obsesiei, al singurătății și al neputinței închegării legăturilor între oameni, în pofida unor interacțiuni devastatoare. Mai mult decît atît, nu trebuie ignorată nici dimensiunea psihanalitică regăsită în acest roman, care funcționează, de fapt, asemenea unui catalizator al narațiunii (poate și al narativității) și, în esență, guvernează întreaga desfășurare a acțiunii.” [...] Crush, departe de a fi un roman al unei erotism deviant, este un roman al singurătății în pasiune, precum și al iluziei generate de aceasta din urmă, un roman al goliciunii existențiale care nu mai poate fi răscumpărată prin iluzia iubirii.”
Citeste mai multîn Obervator cultural, nr. 1200
E o primă parte dintr-o trilogie proiectată pe fundalul unei Americi care e în plină fierbere, după 1968. O Americă vie, cu bucurii și necazuri ca peste tot. Și totuși. Cu excesele ei, cu misoginism și bigotism religios. Cu Vietnam și mișcări studențești, cu convulsii sociale și discriminări rasiale, cu libertăți sexuale și o contracultură care se naște și se întinde până în zilele noastre. Istoria familiei Hildebrandt, cu nefericiri conjugale și dispute între generații. Povestea unei familii, întinsă pe mai multe generații. Nu prea se înțeleg unii cu alții, fiecare are o altă viziune asupra vieții sale și a celor din preajmă. Gâlcevi, conflicte. O saga de familie din Midwest, din care ies faimoasele seriale de televiziune, într-un oraș ficțional, New Prospect, Illinois.
Citeste mai multîn revista 22
Povestiri din Orient sunt, în mod fundamental, și „călătorii interioare”. Iar mintea autoarei/călătoarei este cu adevărat fastuoasă: pentru că aceasta poate să vadă și istorie, și rafinamentul, și excesul, și austeritatea, și minimalismul, și trecutul încărcat de sens, și viteza „la zi” în care se întâmplă lucrurile în fascinantul Orient. Așa încât, cum ne vor spune și editorii cărții, în fiecare dintre povestirile incluse în această carte și în toate laolaltă, „redescoperim un Orient mai apropiat decât ne-am fi închipuit, căruia îi datorăm atât o bogată moștenire culturală, cât și un izvor nesfârșit de povestiri”.
Citeste mai multîn revista 22
Istoriile și scenariile de viitor ale educației e lucrarea unei minți umaniste și lucide, pentru că nu refuză să vadă adevărul timpurilor prezente, unei minți îngrijorate cu privire la ce se va întâmpla cu educația și, pe cale de consecință, cu umanitatea din noi.
Citeste mai multîn revista 22
Melancolie bine calibrată, un simț acut al istoriei, o artă la purtător evidentă de a povesti, o memorabilă poveste de iubire pe care o trăiește un anonim prins în lanțurile determinate ale Marii Istorii, un mic roman cu un profil până la urmă clasic (Stendhal e una dintre referințele potrivite pentru a pune în relație cartea despre care este vorba aici), sunt numai câteva dintre numeroasele virtuți ale celui mai recent roman al „celui mai siberian dintre academicienii francezi” (aprecierea e din Le Monde), Andreï Makine.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Regele din Bissap nu e nici jurnal de călătorie, nici volum de memorialistică, pentru că există intrigă, una țesută foarte în jurul întrebării „pe cine iubește, de fapt, Iris?”. Cu o documentare extrem de atentă, realizată în mod direct, la fața locului și alimentată cu surse științifice de cea mai bună calitate, romanul apare ca o construcție perfectă, fără fisuri în zidul gros care adună personajele sub umbrela poveștii. Există suficient de multe detalii picante care să amuze și pe cel mai critic cititor, după cum există destul de multe pasaje care pot fi citite în mai multe feluri, ceea ce suscită interesul celor veniți în poveste pe filiera științelor umaniste.
Citeste mai mult