în Observator cultural, nr. 1248

Cartea, așa cum a început, se încheie pe fundalul recitării de către rabin a Kadișului, în cinstea Domnului. Înmormântările celor doi Brauner, Norbert și Victor, ne trimit un gând de speranță într-o întâlnire deasupra timpurilor și spațiului, în infinit. Iar cititorului, ca în orice biografie romanțată, îi rămâne șansa să pactizeze îndrăgostit cu subiectul, asa cum îl vede autoarea, sau să cerceteze minuțios informațiile. Ambele rezultate sunt de bun augur pentru Victor Brauner și Valentina Iancu. Paginile scrise sporesc fascinația față de Brauner, pe măsura operei sale și în ciuda vieții, într-un secol traumatizat de extremisme politice de tristă amintire.