pe alecart.ro
Spațiul pe care îl construiește Olga Tokarczuk în acest roman e un amestec subtil, terifiant și aproape delirant de realitate și irealitate, în care ceea ce poate fi înțeles și ceea ce scapă rațiunii coexistă. Cititorul pătrunde într-o realitate care nu are o consistență omogenă, una în care pacienții sanatoriului vegheat de munți și de păduri sunt prinși ca între nisipuri mișcătoare, în care se ivesc mereu noi semne (și semnale) dintr-o alta, mai adâncă, tenebroasă. Există în Empuzion, ca și în alte romane ale Olgăi Tokarczuk, pulsiuni ale unor forțe iraționale, percepute ca ostile, manifestări ce scapă înțelegerii, care vin din credințe arhaice, din realități locale, din sălbăticia și natura primitivă a locului, din incapacitatea omului de a înțelege ceea ce este diferit de sine.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Romanul lui Tudor Ganea oferă un final deschis și un parcurs care nu dezamăgește. Stilul personal de scriere susține multiple speculații cu privire la elemente autobiografice, însă livrează în egală măsură întrebări legate de sensul stabilității în societatea contemporană. Romanul devine așadar frontul unei bătălii dintre principiile morale, cerințele corporatiste și conștiință. El oferă o lectură captivantă, prin stil și afect, care reușește să surprindă prin lejeritatea cu care ne livrează scene apăsătoare. Realist și personal, fluid și fragmentar totodată, romanul lui Tudor Ganea trezește cititorului interesul pentru literatura română contemporană.
Citeste mai multpe alecart.ro
Am întâlnit în scriitura lui George C. Dumitru ceva ce căutam de mult, dar nu reușisem niciodată până atunci să găsesc: realitatea contemporană, într-un roman. Nu un tărâm magic, nu un trecut distant, nu scene atemporale, ci un prezent privit tranșant de către Daniel.
Citeste mai multpe alecart.ro
Dur și uneori tulburător, romanul este un puzzle alcătuit din traume, suferință, curiozitate, iubire și arhicunoscutele probleme ale vârstei. (…) Micile întâmplări cotidiene sunt transpuse pe fondul traumelor și al pierderilor, ritmul și pulsul scriiturii variind, țesând o vastă broderie narativă.
Citeste mai multpe citestema.ro
În mare, este despre felul în care Rushdie a supravieţuit atacului din august 2022. Ce aş evidenţia acum este faptul că volumul nu e deloc încă unul menit să-l ţină pe scriitor sus în vânzări. Dimpotrivă, cartea are un mesaj puternic, al supravieţuitorului, şi arată o forţă incredibilă, nealterată.
Citeste mai multpe citestema.ro
Probabil cea mai bună carte a unui scriitor român pe care am citit-o în 2024. Multe proze care mi-au stârnit entuziasmul, pentru că au un firesc al povestirii pe care-l găseşti rar la alţi prozatori de azi. Ochi sensibili la detalii de cuplu şi la tot ce este semnificativ într-o relaţie. În acelaşi timp, senzaţia că povestea era deja acolo, scriitorul nefăcând altceva decât să o transpună pe hârtie. Un fel de magie scriitoricească.
Citeste mai multpe citestema.ro
E o carte despre care pot spune sigur că se întipărește pe retina cititorilor și se reține acolo aproape cu nerușinare. Un roman care pare să ne spună cât de distructivă poate fi dependența și trauma.
Citeste mai multpe alecart.ro
Romanul semnat de Marius Albert Neguț vorbește despre pericolele iminente care există lângă noi, despre relația tată – fiică, despre oameni care nu se tem de nimic. Despre forța răului care sălășluiește în fiecare dintre noi, care în situații limită se rostogolește și ne face să devenim adevărați cerberi. Un roman dureros de sincer, despre puterea sacrificiului, ce radiografiază realitatea în toate formele ei.
Citeste mai multpe alecart.ro
E romanul care în 2024 m-a ajutat să mă redescopăr și să mă reinventez deopotrivă, cel despre care simt că a fost scris pentru mine, pentru suflete ca al meu, sensibile la tot ce înseamnă artă și frumusețe, suflete care amenință să cadă într-o reverie profundă în orice moment al vieții. O operă plină de teorii asupra artei, asupra muzei și a artistului, teorii ale păcatului și ale iubirii care, împreună, alcătuiesc un ansamblu spectaculos de perspective despre universul în sine și însemnătatea sa.
Citeste mai multpe alecart.ro
Consider că valoarea romanului lui Nabokov stă în faptul că produce cititori foarte reactivi. Indiferent de vârstă, de gen sau de preferințe, oricine are răbdarea necesară să pătrundă în mintea lui Humbert Humbert și să se impregneze de atracția sa față de Dolores, infantilizată prin numele ce dă titlul cărții, va trăi emoții puternice, își va forma opinii vocale, își va revitaliza spiritul critic. Este un roman care te obligă să te apropii de el întâi din perspectivă etică, apoi emoțională și de abia la sfârșit analitică – o carte care sparge bariera dintre ceea ce este „permis” și lucrurile despre care „nu se vorbește”.
Citeste mai mult