în Observator cultural, nr. 1259

Numele lui Albert Camus nu are nevoie de prezentări. Premiul Nobel pentru Literatură obținut în 1957, ca și accidentul absurd în care își pierde viața în primele zile ale lui 1960 îl proiectează într-o posteritate care-l glorifică. Dincolo de idiosincraziile și polemicile din timpul vieții, dincoace de acel soare negru al Mediteranei, care i-a marcat viața, iubirile și opera. În seria de autor pe care Editura Polirom i-o dedică de ani buni deja apare recent un volum inedit pentru multă lume. Albert Camus/ René Char, Corespondență. 1946-1959, ediție stabilită, prezentată și adnotată de Franck Planeille, traducere din limba franceză de Vasile Savin, redactor de carte, Marina Vazaca, specialista noastră nr. 1 în materie de camusologie (sic!).