Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe republikakritica.ro
Doamne, ce carte mi-a fost dat să citesc. Stela. Stela. STELA. De Simona Goşu. O bucurie de lectură. (…) Mulțumesc, Editura Polirom, pentru publicarea acestei povești atât de speciale, atât de frumos scrisă, atât de delicat conturată. Felicitări, Simona Goșu, și mulțumesc că am putut să retrăiesc câteva momente și discuții speciale din amintirile cu propria mea bunică, și pentru că acum îmi doresc să cunosc mai bine și anumite părți ale Bucureștiului, acest oraș care păstrează atâta mister încă.
Citeste mai multîn Libertatea
Nu știu ce a vrut autorul, dar este una dintre cele mai mari și plăcute surprize din acest an. Unul dintre cei mai buni critici de film ni se dezvăluie așa cum nu cred că am mai avut în literatura română: inteligent și sensibil în același timp.
Citeste mai multîn Libertatea
Ori nu am mai citit de mult ce a scris ori îmi era dor de ceva de acest gen: un sentiment plăcut și sigur, o plăcere să o citești.
Citeste mai multpe catavencii.ro
Dacă citești romanul ca să vezi cât și cum se abate Julia de la povestea din 1984, remarci imediat că Winston Smith al Sandrei Newman are slăbiciuni care-i lipsesc lui Winston din romanul lui Orwell, în timp ce Julia de aici stă tot mai bine pe picioarele ei. Într-o lume a manipulării, Julia devine și ea expertă în această operațiune, pe care i-o aplică și iubitului ei cel bine dotat fizic, dar mai slab la tăria de caracter decât ea. Inevitabil, romanul Sandrei Newman schimbă povestea din 1984, ba chiar devotata discipolă a lui Orwell își îngăduie să-și parodieze maestrul și să se despartă în final de viziunea lui pesimistă, schimbându-i ideea că nu mai e nimic de făcut cu… o să vedeți ce, dacă citiți cartea.
Citeste mai multîn Matca literară
La fel ca mine e o carte cât se poate de progresistă. E maximul citit de mine în acest sens, nu-mi amintesc să mă mai fi apropiat vreodată de o carte așa de deschisă.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1238
Clar și limpede, un număr de 34 de intervenții și luări de poziție apar pentru prima dată în spațiul românesc. Douăzeci de ani de istorie, nu doar din sângerosul război mondial, ci și din cel rece care a urmat. Camus este consecvent cu el însuși. „Nu am vârsta conferințelor”, declară el în 1946 – în timpul conferinței Criza omului de la New York –, dar nu se sfiește să spună apăsat tot ceea ce crede și simte ca intelectual angajat. Putem cita multe afirmații tranșante ale lui Camus. Temele și subiectele sunt diverse. De la noua cultură mediteraneeană și apărarea inteligenței, la apelul pentru cei condamnați la moarte – din 1952 – și situația din Spania franchistă (acea Spanie mereu prezentă în sufletul lui Camus), nu în ultimul rând solidarizarea cu ceea ce se întâmplă în Ungaria în 1956. Atitudine, fermitate, consecvență.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Rupturi (Editura Polirom, 2023) e o carte de la care pot izvorî multe discuţii, sunt destule teme, toate foarte actuale şi toate fără vreo rezolvare adevărată, deşi uneori rezolvarea e doar trecerea timpului sau uitarea sau nerezolvarea.
Citeste mai multpe filmecartipasiuni.ro
Acaparant. Este cuvântul prin care poate fi descris cel mai bine romanul Neptun 83. Un roman care lucește straniu în peisajul literar autohton precum o bijuterie cu formă aparte. Romanul scris de Liviu Diamandi te extrage din propria versiune a realităţii stabile. Te învăluie precum vraja asociată unei zile de vară petrecută într-o vilă plină de boemi, cu vedere la mare, și te năucește asemenea unui păpușar ce se joacă abil cu așteptările tale, punându-ţi la îndoială tocmai modul în care tu îţi construiești logic lumea percepută, atunci când vrei să descoperi adevărul despre o crimă sau o dispariţie misterioasă.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
În fiecare povestire, personajele își desconspiră, întâmplător sau nu, punctul nevralgic, călcâiul lui Ahile, fondul emoțional, fluctuant și întunecat. Totodată conștientizează, într-un mod matur, acele situații care au condus la un eșec sau la o ruptură în viețile acestora. Dincolo de epiderma fragilității lor se regăsesc destule resurse de sensibilitate și uimire. (…) Personajele acestea nu epatează, nici nu se blamează pentru existența pe care o duc. Doar participă, cu o dezinvoltură spirituală, forjată la focurile unui umor de situație, sănătos, la spectacolul cotidianului. Fiecare protagonist se află sub hipnoza realității înconjurătoare și, sub acest aspect, apare naturalețea și firescul existenței lor la cumpăna dintre ficțiune și realitate.
Citeste mai multpe alecart.ro
Totul la Radu Vancu e trăire intensificată, reordonare a realului în jurul unei mântuitoare și deopotrivă zdrobitoare trăiri în care poezia/ literatura/ umanul/ strălucirea unei frumuseți supraumane făcute vizibile de mintea/ ochiul/ mâna/ creierul omului se poate opune barbariei. Totul e convingere că doar ea, literatura, unește, poate crea comunități și punți între oameni ce nu s-au văzut niciodată, între epoci și insule de teroare și de rostuire. Între spaima că realitatea există și convingerea că literatura e sistemul circulator al frumuseții se rostuiesc toate gândurile adunate în jurnal. Între fuga disperată de realitate și terifianta prezență a frumuseții pe care nu obosește să o caute.
Citeste mai mult