pe pagina personală de facebook
Da, mi-a plăcut tare, tare de tot cartea asta. Introspecțiile Soniei și căutările ei de sine mie îmi vorbesc. Am citit cartea asta cu Sonia vorbind de pe dinăuntru, nici nu prea m-au interesat celelalte personaje. De altfel, ele nici nu există, cumva. Naratorul din cartea asta nu e deloc obiectiv. Empatizează profund cu Sonia, așa că toți ceilalți sunt niște proiecții. Ai nevoie de ei ca să o înțelegi pe Sonia, atât. Că despre ea e vorba în carte. Și e ca și cum despre tine ar fi vorba în carte. La sfârșit ridici mâna. Îți ceri voie să-ți pui niște întrebări.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1216
Necredincioasa este o autobiografie scrisă cu o sinceritate și o concretețe a experienței și a trăirilor care te fac s-o citești ca pe un roman captivant. Ea conturează totodată și o perspectivă asupra libertăților individuale în țările musulmane și chiar și în Occident, o perspectivă care trebuie să ne dea de gândit. Suntem încă departe de a fi eradicat violența în numele apartenenței la o cultură și la o religie. Cartea atrage atenția și asupra mutlticulturalismului care riscă să fie deturnat sau prost înțeles: multiculturalismul nu înseamnă a permite acte barbare în numele diferenței și păstrării rădăcinilor. Ba chiar, spre surprinderea multora, multiculturalismul tolerant ajunge să fie considerat pernicios de către tânăra parlamentară Ayaan, căci el permite segregarea și întărirea comunitară etnică și habotnică în detrimentul libertății individuale.
Citeste mai multpe contributors.ro
Dublu autoportret nu este totuși strictamente un roman aubiografic. Este romanul unei alegeri, numai că în acele zile și alții, totuși nu mulți, și naratorul are grijă să sublinieze în repetate rânduri asta, au ales să fie în locuri în care instinctul de conservare i-ar fi putut îndemna să nu fie. (…) Varujan Vosganian a scris un roman- eseu care merită citit. Și la care merită să meditezi, odată lectura încheiată. Și să constați odată cu autorul că multe lucruri au fost ratate în cei 34-35 ani ce au urmat acelei zile prezentată cu lux de amănunte.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Cartea e plină de surprize – poți afla de ce a fost importantă Sulina ca port comercial, de ce sunt interesante poveștile cu pirați, cum arăta un transatlantic german sau englezesc, de ce tânjește după Iași cineva stabilit la New York. La un moment dat, un pirat îi spune povestea goeletei Speranța, la cârma căreia se afla Pierre Vaillant. (…) Excelent scrisă, cartea lui Adrian G. Romila readuce în actualitate un scriitor poate prea puțin cunoscut astăzi, un idealist și un călător pe toate mările posibile în realitate și în închipuire.
Citeste mai multpe citestema.ro
Inconfortabil, cea mai recentă carte de Aurora Liiceanu publicată la Editura Polirom, încearcă să răspundă la câteva întrebări provocatoare. Şi poate că întrebarea cea mai importantă, care străbate cartea ca o autostradă pe care circulă numele celebre cu care sunt susţinute ideile de aici, ar fi cea referitoare la limitele sincerităţii în cuplu.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 858
Romanul pe care îl scrie Olga Tokarczuk scutură stratul gros de praf lăsat să se depună peste problemele încă nerezolvate ale lumii, ascunse printre paginile unei literaturi care servește drept martor în fața căruia nu ne putem îndoi. Construit cu desăvârșirea recunoscută a scriitoarei poloneze, cu iz de mușchi verde și scăldat în frumusețea burgundie a pădurilor de fagi, Empuzion e șansa noastră la dezvrăjire.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 858
Ce e interesant la antologia Relații este polisemantismul de care se bucură cuvântul în sine. Găsim în prozele din acest volum relația cu propriul trecut – un trecut personal, filtrat prin intermediul relațiilor cu cei apropiați, dar și un trecut colectiv, asumat la nivel cultural, dacă vreți. De aici și până la povestirile cu și despre migranți nu mai e decât un pas, iar aici, în relațiile migrantului cu teritoriul și comunitățile devine esențială distanța, care adeseori se transformă, cum altfel, în distanțare. Relațiile cu membrii comunității din care fac parte personajele sau în mijlocul cărora se petrec intrigile sunt pe cât de diverse, pe atât de surprinzătoare.
Citeste mai multConvorbiri literare, iulie 2024
Linia Kármán e un roman reverberant despre necesitatea recuperării locului, a trecutului, dar mai ales a identității fracturate, inclusiv în contextul emigrației din secolul al XXI-lea. Partea originală a abordării acestei teme, destul de curtate în ultimele decenii, este plasarea temei emigrației în oglindă. (...) Autoarea deține o capacitate uluitoare de a îmbina lumi actuale cu lumi apuse, regimuri politice variate din vremuri diferite, etape temporale diferite din viața aceluiași personaj, redându-le la nivelul narațiunii cu ajutorul suprapunerilor temporale, discontinuității cronologice, retrospectivelor narative, jocului cu perspectivele narative etc.
Citeste mai multîn revista Vatra, iulie 2024
Linia Kármán, probabil cel mai reușit roman al trilogiei, devine un roman cu adevărat mare, și la propriu și la figurat, de neratat, în relație cu primele două. Odată intrați în universul Răsuceanu, cititorii, cu siguranță, vor dori mai mult. Din fericire, au și de unde alege.
Citeste mai multîn România literară, nr. 28
În Dublu autoportret. Memoria unei zile, autorul face un pact al adevărului și nu unul al verosimilității, ca în roman, memorii, jurnal intim, autobiografii. Într-o altă ordine, cartea e o analiză temeinică a unui fenomen atât de controversat, poate cea mai credibilă din câte s-au făcut, autorul exploatând efectul de distanță – au trecut mai bine de treizeci de ani de atunci, nu-i așa? –, dar și calitatea de martor-victimă, fixând în fluxul narațiunii numeroase aserțiuni pe care le documentează în amănunt. Dublu autoportret. Memoria unei zile este un document al memoriei colective, dar și al memoriei lui Varujan Vosganian
Citeste mai mult