Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Familia
În anul 2017, după o carte-poem și trei romane, Ana Maria Sandu (n. 1974) publica primul ei volum de povestiri, Pereți subțiri, o colecție omogenă tematic de șaptesprezece povești amplasate într-un mic bloc bucureștean, în care viețile și istoriile personajelor colocatare comunicau, în diverse feluri, prin pereții subțiri ale celor patru etaje. Tot despre intimitate și formele ei variate este vorba și în cele șase povestiri ale acestui volum a cărui supratemă sunt relațiile de cuplu. (…) Cele două conuri de semnalizare de pe copertă funcționează din plin, întâmplător sau nu, căci fiecare proză expune, mai mult sau mai puțin previzibil, o anume formă de blocaj în traficul de cuplu.
Citeste mai multpe citestema.ro
Cu tente utopice, povestea imaginată de Maryse Condè va fi un deliciu pentru cei care privesc literatura ca pe un joc în care imaginaţia deţine rolul principal. Totuşi, scenariul prestabilit de paralela cu Noul Testament a impus textului anumite limite care nu aveau cum să nu afecteze imprevizibilul. (…) Finalist al International Booker Prize 2023 şi recompensat cu Premiul Noii Academii Suedeze pentru Literatură (Premiul Nobel alternativ) 2018, romanul Evanghelia după Lumea Nouă trece prin toate temele pe care le-a tratat de-a lungul timpului această mare scriitoare: inegalităţile sociale, moştenirea colonialismului, sclavia şi problemele generate de diferenţele de rasă şi religie.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Volumul Salvatorii, recent semnat de Ana Maria Sandu, adună câteva povestiri care vorbesc despre fragilitatea umană, despre paradoxala anatomie a iluziei, despre tot felul de situații de un comic parcă ușor crepuscular. Aceste proze inegale ca întindere și ca valoare se susțin prin flerul intuitiv al naratoarei, deosebit, capabil să surprindă, dincolo de învelișul evenimențial, arhitecturile nevralgice ale unor existențe în cuplu sau individuale, fluctuațiile senzoriale, dezamăgirile și speranțele, parcursul sinuos al anumitor situații limită.
Citeste mai multîn revista Steaua, nr. 2/2025
Totul este serios, dizgrațios, hidos, respingător, dezgustător, puhav, bălit, imoral, rânced, flasc, purulent, degradant, eruptiv, tăios, rece. Frazele Ruxandrei Cesereanu sunt o șarjă asupra mizeriei lumii. O șarjă care ridică până la cele mai uluitoare dimensiuni toate tarele pe care le găsește în societatea noastră pentru a le putea prăvăli de acolo direct în capul cititorului, spărgându-le în fărâme și trezindu-l pe acesta în fața unei realități pe care poate nu a receptat-o atât de acut vreodată. Totul este umflat, dar nu cu pompa, ci cu compresorul din mașina de intervenție a pompierilor, cu catapulta de pe puntea unui portavion. Fraza Ruxandrei Ceserenu este o șarjă, dar nu este cea a cavaleriei ușoare împotriva tunurilor rusești – acolo au pierit eroic călăreții –, nu este șarja cuirasierilor francezi la Waterloo – ei nu au spart niciodată pătratele engleze –, este șarja asediului Vienei, cea mai mare din istorie, un val imens de oțel, sudoare, mușchi și furie care se revarsă dincolo de pagină. Prozatoarea își fixează o țintă și apoi o doboară sub o înlănțuire intricată de apelative, epitete, neologisme, neaoșisme, imprecații, culori, mișcări... În realitate, romanul este o pânză pe care prozatoarea pictează o hiperbolică lume a ordurii.
Citeste mai multîn Cațavencii
În țesătura densă a textului, cu evenimentele din istoria mare urmărite în amănunt și cu intrigi de tot felul în care îi vezi la treabă pe protagoniști, toate aceste citate din jurnalele zilnice funcționează ca niște momente de respiro pentru cititor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1244
Autorul american reface un întreg dosar al relațiilor dintre el și profesorul său. Cu trecutul lui Mircea Eliade pitit în anii – mulți, puțini, un sentiment de vinovăție a rămas – de aderență la ideile legionare, cu prezentul unui material documentar dăruit de Culianu în 1991 profesorului Mark Krupnick, care, la rândul lui, înainte de a muri în 2003, i le dăruiește lui Bruce Lincoln. De aici și povestea acestei cărți alcătuite din reconstituirea întregului dosar, cu textele lui Eliade de acum câteva decenii și impactul lor într-o posteritate în care Ioan Petru Culianu încearcă să se situeze corect între propria-i conștiință și memoria unui profesor mult admirat. Între adevărul ascuns în articole vechi de decenii și viața unui om care a vrut să fugă de propriul lui trecut. Care mereu a venit din urmă. Asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu este oribilă. Ca și acele pete din trecutul lui Mircea Eliade. Fără să fie justițiar, Bruce Lincoln încearcă să fie drept. Inclusiv cu propriile-i opțiuni. Cine are dreptul să judece? Adevărul iese la iveală oricum. O carte care nu știm dacă va produce polemici, dar merită a fi citită cu atenție.
Citeste mai multpe anasicartile.ro, 20 februarie 2025
Dincolo de istoria de viață a Orsolei Rosso, pe care am apreciat-o sincer, mi-a plăcut că am avut parte de o incursiune în lumea Veneției. (…) Tracy Chevalier îi angrenează pe toți membrii familiei Rosso în acest ansamblu copleșitor de încercări, pierderi, iubiri și sacrificii, așteptând să îi vadă răzbătând din fiecare cursă contra cronometru și contra destinului pregătit. Mi-a plăcut mult de Orsola, i-am simțit dedicarea, spiritul de sacrificiu și devotamentul. Dar i-am apreciat și maleabilitatea, dorința de a deveni mai bună și mai ancorată în realitatea vremii. Sticlăreasa este un roman complex, plin de straturi și culoare, de amintiri și dureri greu de depășit.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Plasată în intervalul dintre biografie și ficțiune, adică niciodată una sau alta până la capăt, cartea asta se dovedește un prilej de a face salturile necesare de la observații mărunte la generalizări filosofico-moralizatoare. La Persoana întâi singular poate scrie oricine, cu o condiție minimală, pe care o întâlnim și la Borges, în fabula Catoblepasului: să fie dispus să accepte confuzia frecventă dintre instanțele narative și consecința ei proximă – neputința de a preciza cine este cu adevărat eroul acestor întâmplări. Literatura se hrănește simbolic cu sângele și carnea autorului.
Citeste mai multîn revista 22
Ce am învățat de la Graham Greene, o istorie de familie (Polirom, 2024) este, în același timp, romanul unui fiu, al unui fanatic al lecturii și al filmului, al unui „fricos”, cum singur se descrie Andrei Gorzo, dar, înainte de toate, e romanul unui scriitor pe care îl descoperi ca pe o revelație. Pare că, prin romanul acesta, scriitorul a funcționat, până acum, „sub acoperire”, în calitatea sa de critic și istoric de film. Încă nu îmi dau seama ce răscolește cel mai tare în carte, povestea, pe cât de incredibilă, pe atât de tragică, a tatălui autorului, relația (complicată, ca toate astfel de relații) dintre tată și fiu, pasajele detaliate de comentarii despre romanele lui Graham Greene, care te determină să reiei la citit, in corpore, creația scriitorului britanic, sau nesfârșita iubire care se subînțelege din paginile autobiografice.
Citeste mai multpe romaniasociala.ro, 18 februarie 2025
După câte cunosc eu, dar s-ar putea să mă înșel, acesta este primul volum de specialitate publicat de un sociolog român pe tema secularizării corelată cu cea a sacrului. Evident, știm cu toții că există bune și foarte bune articole, studii, capitole de cărți scrise de autori români pe temele secularizării și sacrului. (…) O altă noutate a acestei cărți ține de faptul că propun o nouă teorie despre secularizare. Am intitulat-o Secularizarea ca fenomen multidimensional aflat în interconectivitate socială. Cei curioși vor putea citi în primul capitol al cărții despre ce este vorba. Tot la capitolul noutate a cărții aș trece și decriptarea în registrul eliadesc a prezenței sacrului în diverse ipostaze ale vieții noastre actuale de zi cu zi.
Citeste mai mult