Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema, nr. 21
Scrise într-un ritm alert, putând fi parcurse cu uşurinţă şi stimulând interesul unui public de largă respiraţie, prozele scurte (ori foarte scurte) ale lui Bogdan Perţache construiesc o sumedenie de ipostaze şi avataruri ale artistului aventurier, mai mult sărac decât boem. Într-o lume desfigurată de promiscuitate, resursele travestiului identitar par inepuizabile. Varietatea deconcertantă a preocupărilor sociale asumate de către protagonişti se iveşte astfel şi ca o tentativă disperată a depăşirii unor traume, a unor ratări iscate adesea dintr-o proastă poziţionare existenţială: şomer, vânzător de pepeni, impostor, cleric în travesti, răspopit, pictor de biserici, portretist ambulant, caricaturist, învăţător şi/sau profesor navetist, vânzător ambulant de mici şi ceafă la grătar, bucătar, gunoier, zugrav, instalator de cablu TV-Internet, infirmier într-un spital COVID. Peste toate, pictura pare să rămână, însă, hobby-ul ori meseria îmbrăţişată fără rezerve, prima şi ultima dragoste.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1210
Mihai Radu ne arată cam ce se petrece „când realitatea se crapă”, în stilu-i caracteristic, care combină umorul negru, rețeta thrillerului, ironia fină, alegoria și predilecția pentru frazele-sentință, și o face din două unghiuri, cel al parabolei orwelliene, completate/concurate spre final de condiționările sociopolitice.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1217
Vertijuri, goluri de memorie. Acolo este țara mea e un roman puternic, inconfundabil: încă un act din ampla epopee despre suferința și răul contemporane a unuia dintre cei mai mari scriitori de după 1990.
Citeste mai multpe booksconnectingpeople.wordpress.com
În romanul Pământeni, autoarea își „ascute” lama scrierii și scoate la iveală o istorie obscură, greu de asimilat și de dus pentru un cititor care nu s-a mai ciocnit de uimitoarea lume literară niponă. Să fim sinceri până la capăt, cultura japoneză în materie de cărți e rafinat amplasată între șoc și admirație.
Citeste mai multîn revista 22
Bogdan Răileanu ne spune poveşti despre oameni singuri, nefericiţi, care trăiesc într-o lume ajunsă disfuncţională, şi ne pune în faţă o oglindă. Nu e uşor să ne recunoaştem în ea, dar povestirile din Picioare de lotus ne oferă o imagine credibilă.
Citeste mai multîn revista 22
Văduva e un roman care are curajul de a denunţa pudibonderii şi bigotisme care făceau ravagii nu doar în anii ’40, şi nu doar în Portugalia, şi anunţă marile romane ale lui Saramago, cele care vor veni mult mai târziu.
Citeste mai multîn revista 22
În masivul volum Nemesis. Bătălia pentru Japonia 1944-1945, istoricul britanic înmagazinează un volum uriaș de muncă. Hastings nu urmărește neapărat evoluția cronologică a ultimelor faze ale războiului din Pacific, ci recompune piesele unui puzzle extrem de complex, oferind un tablou al schimbărilor de natură umană pe care războiul le produce asupra participanților, de multe ori de o manieră definitivă. Este și o încercare de a explica diferențele de mentalitate care au existat între anglo-americani și niponi.
Citeste mai multpe spotmedia.ro
„Întrebarea asta despre cum te desenează statul ca dușman, ca entitate care pune probleme, ridică, de fapt, o lume în fața noastră. Pentru că toate garanțiile unei cetățenii, toate garanțiile legale, toate garanțiile normative nu sunt suficiente pentru protejarea lui Marin Chiriță. El este desenat pe harta agresivă a opoziției de către stat, de instituțiile lui și ajunge aici printr-un eveniment banal.”
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
Dincolo de intrigă și desfășurarea acțiunii, există un plan ideatic mai complex, care face ca romanul să se ridice cu mult peste condiția de whodonit – genul de creație de ficțiune a cărei unică miză e să identifici un criminal sau o eminență cenușie ce se ascunde îndărătul unui lung șir de mașinațiuni. (…) Asta nu-nseamnă totuși că Nimic nu mi te poate șterge din minte încetează să mai fie în primul rând un roman polițist, ci că avem de-a face cu o carte cât se poate de ofertantă și pentru cititorii care nu pun neapărat suspansul și curiozitatea pe primul plan, dar în schimb savurează oricând o dezbatere serioasă. O lectură captivantă, cu un final imBussibil de anticipat.
Citeste mai multpe ancazaharia.ro
Când am postat prima oară despre ceea ce tocmai începusem să citesc, am afirmat că romanul de față e soooo refreshing. Asta deoarece de multă vreme n-am mai întâlnit la un scriitor de la noi ceva atât de îndepărtat de biografism, de autoficționalizare ori de ancorarea în realitatea noastră imediată, într-un aici și acum care este familiar majorității cititorilor. (…) Ajungând la final cu experiența încântătoare care a fost Azilul meu, trebuie să spun și că mi-am dat seama că nu știu mulți scriitori de la noi care să treacă cu atâta naturalețe de la un gen la altul, parcă reinventându-se și stilistic cu fiecare astfel de mutare, așa cum remarc că face Alexandru Lamba, pe care abia aștept să văd unde-l poartă creativitatea în următorii ani.
Citeste mai mult