Primele pagini din Camping conturează rapid o atmosferă de introspecție și melancolie, cu un ton cald și subtil ironic. (…) Paginile stau sub semnul unei melancolii reținute, dar sunt pline de observații subtile – despre vârstă, memorie, limbă și înstrăinare. Sunt abordate încă de la început temele exilului interior, ale identității lingvistice și ale incertitudinii legate de apartenență și adaptare. Textul suprinde dificultatea de a te integra într-o altă cultură, de a trăi într-o altă limbă pe care nu ți-o poți însuși, limbajul fiind unul dintre semnele dezrădăcinării.
