pe citestema.ro

Silex a prins contur de-a lungul anilor – factorul declanșator s-a produs prin 2012 –, dar scrierea propriu-zisă a decurs lin, fără pauze, fără blocaje, până când am simțit că am ajuns la capătul poveștii, deși e o carte la care aș fi scris cu bucurie tot restul vieții. Structura sa, creierul mecanic din spatele colii, în fapt un apeirogon pe diagonalele căruia am construit microsisteme, mi-ar fi permis s-o fac. (…) Silex însă a fost, cred, cel mai firesc lucru pe care l-am scris vreodată, poate și pentru că l-am scris așa cum am vrut, fără să respect vreuna dintre așa-zisele reguli predate la cursurile de scriere, fără să mă gândesc la vandabilitate sau la ecourile critice. Cred în sinceritate, a omului și a scriitorului, și mă bucur să trăiesc împlinirea unei cărți care nu și-a dorit altceva decât să ajungă la cei care, fără să știe, o așteptau.