Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe blog.carturesti.ro
După cum sugerează și titlul, Cartea lui Cezar (Editura Polirom) continuă istoria familiei Otescu, dar narațiunea îl urmărește acum pe fiul Valentinei, într-un bildungsroman la fel de bine scris ca romanul precedent.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Evenimentele din decembrie 1989 sunt revizitate de Varujan Vosganian în Dublu autoportret. Memoria unei zile (Editura Polirom), un roman cu o întindere temporală redusă, de 48 de ore, al cărui conținut epic servește ca punct de plecare într-o serie de reflecții pe marginea momentului fondator al democrației postdecembriste.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Azilul meu (Editura Polirom) de Alexandru Lamba surprinde povestea a doi români fugiți din țară la începutul anilor ’60, care ajung într-o Algerie postrăzboi, în căutarea unei vieți mai bune, așteptare care se dovedește a fi iluzorie, dar care îi aduce în tot felul de situații neprevăzute.
Citeste mai multîn România literară, nr. 4/2025
Actualul roman surprinde o altă perioadă din existența lui Cezar Grozescu, cea a formării sale ca medic. Sub acest aspect, avem de-a face cu un Bildungsroman. Totul este foarte bine documentat și riguros motivat, iar narațiunea ascultă de legea cronologiei și de cea a unei cauzalități riguroase. (…) Asemenea Valentinei, Cartea lui Cezar este un roman solid, de factură tradițională, care mizează pe epic și pe crearea unor personaje puternice. Semnificative se dovedesc și meditațiile despre rolul artei într-un regim totalitar.
Citeste mai multîn România literară, nr. 4/2025
Romanul Hannei Bota este dens, destul de succint, cu autoarea mai detașată de personaje, ceea ce îl face, după gustul meu, preferabil prozei anterioare. Deși faptele se cumulează în cantitate considerabilă, întregul lor rămâne verosimil. Autoarea nu duce lucrurile spre un senzațional telenovelistic, ci păstrează un echilibru demn de atenție. Un pasaj relevant îl constituie relatarea lui Alex, romanciera substituindu-se foarte credibil vocii sale narative de adolescent cu familie complicată și destule dileme. În consecință, romanul Hannei Bota se numără printre reușitele romanești ale anului care s-a scurs.
Citeste mai multîn România literară, nr. 5/2025
Practic, fără niciun strop de emfază – străină, se știe, personalității lui Mircea Mihăieș –, criticul a configurat în aceste două volume un edificiu interpretativ similar celui creat în trilogia consacrată lui James Joyce. Un edificiu critic dedicat unui autor și unui personaj provenind din „cealaltă” literatură (paraliteratura sau literatura de consum), însă construit cu exact aceleași mijloace intelectuale și bibliografice și cu aceleași instrumente interpretative. Chiar dacă literatura noastră este încă refractară, în mare măsură, la tentativele de unificare a paradigmelor și la absorbirea creațiilor provenind din genurile de consum, de la fantasy la science-fiction, realizarea critică semnată de Mircea Mihăieș este, în sine, una excepțională, meritând să intre imediat, prin traducere, în acel repertoriu virtual al operelor cu care cultura română s-ar putea face cunoscută peste hotare.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Titlul dezvăluie o parte din lumea romanului – despre sticla de Murano este vorba și despre multe alte lucruri pe care le poți bănui abia după ce ai trecut de primele pagini. Condiția artistului și statutul femeii, istoria Veneției, când adorată, când abandonată, legătura dintre mentalitate și locul viețuirii, asprimea și, mai rar, noblețea firii umane, datoria față de familie, datoria față de tagmă și patrie, dar, mai presus de toate, adaptarea necesară supraviețuirii, toate acestea constituie materia unui roman actual. Sticlăresei nu-i lipsește ritmul, acțiunea este bine condusă pe canalele lagunei, la cârma gondolei aflându-se de multe ori un personaj exotic.
Citeste mai multîn revista Sociologia Românească, vol. 22, nr. 2/2024
Lucrarea lui M. Turda ne invită să privim analitic cauzele interne care au dus la Holocaust. De asemenea, arată cum concepția unei societăți eugenice nu a murit odată cu Holocaustul, ci a continuat în timpul comunismului prin politica pronatalistă, pusă în practică sub forma unei „eugenii nerasiste”. Este o lucrare care contribuie nu doar la cunoașterea unor personalități culturale din perioada interbelică care au avut idei și propuneri eugenice, ci și la justiția socială, la reconcilierea cu trecutul istoric. Nu o reconciliere prin care închidem ochii și spunem „a fost”, fără să înțelegem cum s-au putut întâmpla acele fapte abominabile, ci una care, în lumina faptului că am înțeles, ne îndeamnă să privim cu atenție și critic prezentul.
Citeste mai multpe ancazaharia.ro
Deși profund personală și aparte prin incursiunile în alte vieți și realități – sau poate și tocmai datorită lor -, Abraxas poate fi citit și ca o radiografie a ultimului deceniu al comunismului din România, precum și a primelor decenii de tranziție, dar și ca o călătorie lucidă prin arborele genealogic al personajelor. Bogdan-Alexandru Stănescu este printre puținii scriitori români contemporani pe care îi asociez cu capacitatea incontestabilă de a face grotescul atrăgător tocmai prin faptul că îi arată naturalețea și inevitabilitatea.
Citeste mai multpe bookhub.ro
La fel ca în alte romane, Elif Shafak aduce la lumină o chestiune socială și morală, o tară a unei culturi conservatoare, anume crima de onoare, determinată de înțelegerea îngustă pe care oamenii o au despre rostul femeii și al bărbatului în societate. (…) Pendularea între planurile narative, între momente și locuri în care au loc diversele evenimente, scrisorile, răsturnările de situații contribuie la închegarea unor povești de viață, dar și a identității personajelor, aflate într-o continuă transformare, până la înțelegerea de sine și iertarea din final.
Citeste mai mult