Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe rasfoiala.com
Romanul nominalizat la Booker Prize a lui Martel este o poveste inubliabilă, de o frumusețe rară, despre cea mai simplă religie a lumii: dragostea.
Citeste mai multpe dusacucartea.ro
Elif Shafak construiește un roman profund, bogat în simboluri și emoții, care rezonează cu cititorii indiferent de contextul lor cultural. Insula copacilor dispăruți este despre vindecare și reconciliere, despre puterea naturii de a ne învăța să fim mai buni unii cu alții și despre speranța care ne înflorește în suflet chiar și în cele mai întunecare vremuri.
Citeste mai multîn revista Vatra, Nr.1-2/2025
Cartea lui Cezar deschide un alt spațiu urban – acela al capitalei, atât de diferit de Aradul cu siguranță îndrăgit de cititori din romanul Valentina. Bucureștiul este scrutat din punctul de vedere al eroului, adică din perspectiva a ceea ce am numi astăzi un migrant pentru studii, care părăsește orașul natal în anii 70. Numai că Angela Martin nu alege să prezinte un eveniment „tare” al acestei temporalități din trecutul recent, perspectivă prizată în proza de azi, ci își îndreaptă atenția spre viața cotidiană din comunism, prin personajul principal, care se profilează ca subiectivitate hipersensibilă social, atentă la noul său spațiu de existență. [...] Evenimente neobișnuite taie suprafața timpului cotidian, stranii și neinteligibile, pierzându-se însă în curgerea lui grăbită, care le pune la un loc cu întâmplările firești ale studenției, cum este prima experiență amoroasă deplină a lui Cezar cu colega sa Carolina. Autoarea asamblează discret aceste evenimente, prin efectele adezive pe care le produc în jurul lor suspiciunea și teama. Timpul totalitar este intricat în cotidianul comun prin acest efect de mozaic menit să profileze insidios experiența dramatică a libertății amenințate, interiorizată ca „măruntă viață de gânganie dresată”.
Citeste mai multpe fictiunea.ro
Gianina Cărbunariu (regie și dramatizare) a realizat un spectacol excepțional pornind de la romanul Stela, scris cu mână sigură, finețe și mare acuitate psihologică de Simona Goșu, roman apărut în colecția Ego.Proză a Editurii Polirom (2023).
Citeste mai multpe alecart.ro
În Stela, Simona Goșu vorbește despre ocupațiile mici și esențiale fără care lumea nu ar putea funcționa, însă pe care, deseori, ochiul societății le subapreciază sau chiar le ignoră. Este de-a dreptul imposibil ca vocea Stelei să treacă neobservată pe lângă urechile și inima cititorului, pentru că personajul are puterea de a fi prezent. Fiecare cuvânt rostit, fiecare deget ridicat în dreptul conturului feței, orice mirare sau profundă contradicție pe chipul Stelei o transformă într-o ființă pe care cu greu o putem uita. Să fii de folos pe lumea asta, să aibă lumea nevoie de tine, asta contează. Și să faci un lucru cu rost. este singurul crez al Stelei care o ajută să vadă dimensiunile ce se adăpostesc în spatele unor imagini și al unor spectacole perfecte, impecabile. Iar aceste fapte mici sunt întocmai cele care pun în funcțiune cele mai eficiente și rapide mecanisme spre mersul bun al lucrurilor, dar și spre frumusețea dinăuntrul și din jurul nostru, spre frumusețea albastră și permanentă a cerului.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Mi-a plăcut cartea Emiliei Faur, Viața e a mea (ed. Polirom, 2023). Un fir narativ (voit?) încâlcit, ușor solicitant, un stil articulat, susținut, un subiect actual presărat cu ceva mister (există o abordare polițistă), cu dialoguri bine scrise și bine dozate, cu emoții și trăiri feminine. Finalul devine feminist și trist și asta este bine, căci închide cartea cum trebuie. Mi-a plăcut în mod special faptul că am avut ocazia de a plonja în psihologia unei tinere mame. Au fost zone destule din carte care m-au pus pe gânduri și m-au făcut să las anumite prejudecăți în urmă. Mi-ar fi prins bine lectura acum ceva ani, când aveam copiii mici.
Citeste mai multîn România literară, nr. 8/2025
Împins de inspirație, optimist sau inconștient – subliniază în Postfață – reușește să unească cele două fire narative printr-o soluție ingenioasă, stranie, care transformă Orașul și zidurile sale incerte într-un roman halucinant, în care se îmbină realismul prozei deja clasice a unei Japonii occidentalizate cu fantasticul unui spațiu greu de caracterizat prin alt termen decât prin ucronie, deși nici măcar acest termen nu este suficient, pentru că s-a extins înțelesul de istorie alternativă, contrafactuală. În fond, ceea ce propune Murakami este ucronie pură, plecând de la înțelesul prim al termenului, privitor la absența timpului.
Citeste mai multîn România literară, nr. 9/2025
Anii romantici este o carte confesivă de mare diversitate tematică și evenimențială, covârșitoare pentru un cititor neavizat.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 12/2024
Ce văd păsările (Polirom, 2024) este debutul în volum al Iuliei Gherasim și reunește 14 texte de proză scurtă în care sunt concentrate microuniversuri ridicate pe un fundament reflexiv și personal. Textele au un ritm bun, ironie și umor, calități care dovedesc că Iulia Gherasim e un autor matur, nu urmărește să obțină efecte gratuite, e un autor care construiește minuțios și nu prea lasă nimic la voia întâmplării.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 2 (417)
Neoprindu-se la acumularea strictă a informaţiei, cartea are câteva scene de veritabil roman, între care se remarcă după-amiezile petrecute de Victor, adolescentul rebel, la sicriul de sticlă al Iuliei Hasdeu, evocarea printr-un personaj-reflector al doliului bătrânului tată, Bogdan Petriceicu Hasdeu, scenele de plâns şi îndoială din cimitirul Bellu, de la mormântul intitulat Poema. O altă scenă senzaţională este bătaia dintre André Breton şi Tristan Tzara, din 1924, în care Breton calcă satisfăcut pe faimosul monoclu al lui Tzara, un fel aparte de enucleare, adevăratul leit-motiv al biografiei lui Brauner.
Citeste mai mult