în revista Orizont, nr. 5/2025

Am remarcat în destule cărți ale Smarandei Vultur tentația sa de a le da o structură romanescă/prozastică, pe bucăți sau în ansamblul lor. De asemenea, m-a atras preocuparea de a depăși mereu standardul cercetărilor rutiniere, atentă fiind ca textul oral să nu „moară” de tot când este așternut în scris. Cărțile sale găsesc întotdeauna calea către cititor, fie specialist, fie cititor de rând. De data aceasta, prin Francezi în Banat, bănățeni în Franța (Polirom, 2025), o ediție revizuită și completată substanțial a celei apărute în 2012, cred că, în dubla sa calitate, de scriitor și de antropolog, a atins punctul culminant. (Mă bucur că am fost editorul primei ediții a cărții sale.)