Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1273
Notațiile lui Morand surprind aspecte ale vieții politico-mondene dintr-un București aflat în plin război. Frecventează cercuri suspuse, ale puterii din România și protipendada germană de care e plin Bucureștiul. Care pe care, Morand joacă pe cartea nazismului german. Formulările și afirmațiile sale antisemite cu greu pot fi reproduse azi. Radu Ioanid îi devoalează toate jocurile, portretul e sever negativ. Oricât talent literar ar avea, oricâte formulări simpatice livrează. Omul de salon nu se dezminte. (…) Bucureștiul va rămâne un oraș frumos, Paul Morand – un scriitor controversat.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 9
Romanul Florinei Ilis nu este însă, cum s-a putut vedea şi până aici, numai o suită de evocări romanţate ale acestor succesive iubiri blagiene. Istoriile de dragoste ale poetului se ramifică mereu, atrăgând în fluxul narativ numeroase evenimente de biografie şi ale scrisului său poetic şi filosofic, momente din mediul familial, cercurile de prieteni, amintitele manevre ale oamenilor puterii comuniste care-l vizitează la Cluj încercând, cu foarte slabe rezultate de altfel, mărturii ale adeziunii sale la regimul comunist. Ficţiunea, cu substanţiale secvenţe de atmosferă onirică, patronate de imaginarul faustic – aluziile la opera lui Goethe sunt pretutindeni prezente, aproximează şi frământările poetului aflat mereu sub supraveghere, ostracizat sau ademenit, obsedat de pericolele din preajmă care prind în câteva locuri contur fantasmatic, angoasant.
Citeste mai multpe ancasicartile.ro
Carlos Ruiz Zafon are un stil de scriere magic. Înțesat cu descrieri ample, cu replici spirituale, pline de haz și parfum. Cu personaje pe care ajungi să le cunoști și să le înțelegi pe deplin. Toate acoperite cu un strat generos de mândrie, de pasiune. Un foc latin autentic, parfumat generos cu esența vie a Barcelonei, tărâm pe care ajungi să-l consideri un fel de acasă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9
Cu aceste gânduri înșurubate în cortex am început lectura Holocaustului în România*, reeditare necesară într-un timp bulversat. Volumul (cu un cuvânt-înainte al istoricului Dennis Deletant, același care deschidea ediţia a III-a) este rezultatul cercetării minuţioase a sute de mii de pagini de documente adunate din România și din Ucraina, începând din 1993. (O parte din acest corpus a fost folosită de Paul Ancel în The History of the Holocaust in Romania, op apărut în 2012). Grosso modo, avem de-a face cu o lucrare impresionantă prin cuprindere și frapantă prin conţinut. Cei care cunosc istoria din manuale și din discursurile inflamate despre excepţionalismul românesc, cei apăsaţi de povara dubiului sau ispitiţi de diverse forme de negaţionism (despre care a discutat cândva Michael Shafir) pot descoperi cum istoriei i se smulge masca și i se vede, dezesperant, grimasa.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 210
S-ar putea ca istoria anilor ’90, ale cărei urme le resimțim acum, să nu fie mai puțin catastrofală decât orice mod de a face istorie, în ultimele două secole și jumătate. Generația canibală se termină sumbru: noi am pierdut sensul istoric (p. 505), s-ar putea pur și simplu să dispărem din imaginarul istoric, și aceasta pentru că pe aceste pământuri s-a impus cu încetul "moartea rusă", moartea prin alcool, depresia, neputința, emascularea, disiparea. Bărbații au depus armele în acei ani, eroul anonim al tranziției e femeia (p. 528), care a dus stindardul mai departe.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 210
Un dialog sincer, o bucurie a povestirii și, poate cel mai interesant pentru mine, o enormă capacitate de distanțare obiectivă acolo unde este cazul. Monstruozitatea istoriei este diminuată (e posibil oare?) de bucuria dialogului pe care cei doi tineri cercetători îl susțin admirabil. Pentru cine are disponibilitatea lecturii unei astfel de cărți, vă anunț dinainte: atenție, urmează detalii care vă pot afecta emoțional! Nu este vorba doar de istoria închisorilor comuniste, ci de o istorie personală, în spatele și în afara gratiilor.
Citeste mai multîn revista Ateneu
Cartea Florinei Ilis se cheamă Blaga. În căutarea numelor (Iași, Ed. Polirom, 2025) și ne propune un personaj goethean, mânat de elanuri năvalnice, în căutarea adevărului și a sensului vieții, așa cum sugerează și subtitlul. Florina Ilis asimilează datele acestei receptări și construiește, pe baza unei bibliografii destul de restrânse, portretul unui intelectual sub vremi, prins în patul procustian al unei istorii nemiloase, care l-a silit să cunoască mărirea și căderea, elogiile și atacurile, recunoașterea publică și interdicția de a publica. Ferindu-se de pericolul unui ton moralizator și dovedind suficientă înțelegere pentru dedesubturile unei existențe complicate, autoarea ne oferă un Blaga plauzibil, victimă a unei epoci plină de contradicții, în care individul este redus la statutul de pion pe tabla de șah și silit la un mers pe sârmă periculos, pentru a supraviețui unor regimuri autarhice, care încearcă să-l anexeze spre a-și legitima în acest fel doctrina totalitară.
Citeste mai multîn România literară, nr. 39
Stilul lui Chevalier este extrem de interesant. Romanul a fost scris în limba engleză, dar textul e presărat cu expresii în italiană care aduc o notă inedită de autenticitate lingvistică și sparg o presupusă unitate anglofonă a textului. (…) Veronica D. Niculescu a reușit o translare lină din limba engleză în cea română. Textul românesc nu pare a fi artificial, forțat pe calapoade neavenite. Competența și talentul își dau mâna în cazul acestei traduceri muncite și pe care Chevalier o merita din plin, de altfel.
Citeste mai multîn Cațavencii
Estetica urâtului, cu bubele, mucegaiurile și noroiul ei, e nimica toată față de ce scrie Chuck Palahniuk, acest autor de romane horror care împinge pe culmi nebănuite estetica oribilului. Căci chiar dacă nu te ia leșinul în timp ce el îți citește Guts – e drept că după ce te-a pus să-ți ții răsuflarea –, o lectură pe cont propriu a vreunuia dintre romanele lui mai bășicate îți poate provoca contracții de neuitat la lingurea. (…) Dacă vă știți slabi de lingurea nu vă recomand acest roman al imaginației negre dezlănțuite a lui Palahniuk, deși, pentru senzații tari, dar estetizante, merită poate să încercați.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1269
Nonfiction 100 %. Nimic nu e inventat. Doar rememorat. Despre viața și odiseea unei femei. Nina Moica. Un lung și plin de întâmplări volum/evenimente/secvențe de viață oferite unei posterități în formă orală, o teribilă mărturie. Spovedanie. A unei brave ardelence. Un interviu despre istoria românească din regimurile politice dintr-un trecut imediat. Parte eseu-reconstituire istorică, parte povestire în formă continuată – nu puține note de subsol, din care aflăm din nou despre multe detalii și portrete ale unor femei care au trecut prin universul carceral românesc, pus sub genericul Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica (Editura Polirom, 2025).
Citeste mai mult