Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema
Literaturizată implicit, naraţiunea cuprinsă în cartea Martei Caraion funcţionează deopotrivă post-testimonial, transgeneraţional şi, nu mai puţin, ca roman al maturizării. Cartea spune povestea unei traiectorii familiale, de la Estul la Vestul Europei, de-a lungul secolului al XX-lea, trecând prin succesiunea dictaturilor, a represiunilor și a exilului. Produs al unei extrem de fine polemici generaţionale dintre două sau mai multe percepţii uneori extrem de diferite, privind realitatea istorică, factuală ori reverberaţiile ei psihologice, mărturia sondează, în egală măsură, o arheologie a supravieţuirii feminine în Holocaustul românesc.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Prozele scurte ale lui Julio Cortazar, reunite sub titlul Cât de mult o iubim pe Glenda, tratează teme dintre cele mai diverse, cu o lejeritate dezarmantă. Lejeritate ce denotă opțiunea pentru o altfel de raportare la temele mari ale literaturii. De la iubire şi solitudine până la absurd şi parabolă politică, Cortazar nu se ferește de diversitatea subiectelor. Creând senzaţia că doar atinge uşor pe umăr aceste teme, parcă fără să dorească să le deranjeze prea mult, oferă o detaşare ce îi conferă control perfect asupra contractului ficţional.
Citeste mai multîn revista Familia
(...) romanul Regii gunoaielor de Ruxandra Cesereanu este o carte demnă de a fi citită, răsfoită, întoarsă pe toate părțile, savurată ...
Citeste mai multîn revista Familia
Cartea are două paliere largi pe care-mi construiesc povestea de ansamblu. Primul este un lung travaliu de încercare de a povesti epoca ʼ90, pe care o numesc epoca western a Estului: epoca în care s-au întâmplat prea multe schimbări într-o perioadă atât de scurtă. Ceea ce Occidentul a trăit în sute de ani noi am trăit intens în zece, cincisprezece ani: prea mult, prea intens, prea ca în Est – o violență structurală cum rar s-a văzut pe timp de pace. Cred că acest volum – o spun cu modestie și responsabilitate – este cel mai mare șantier de redescoperire a anilor ʼ90 de la noi. Deci e doar un început.
Citeste mai multpe pagina personală de Facebook
Cartea lui se citește așa - cel puțin eu așa o citesc: ca pe un roman-jurnal de tranziție care e plin de poveste reflexivă, pe alocuri foarte cotidiană, construită din cioburi, dar care așezate cap coadă - precum un mozaic - produc sentimentul că pricepi și vezi mai bine, mai larg, mai profund o epocă care a fost mai ieri dar care pare plasată înaintea antichității. (...) Scrisul lui e precum sunetul mării: se aude un vuiet puternic dar nu agresiv care e compus din multitudinea de stropi, fiecare cu sunetul său specific, care fac împreună o voce unitară ce anunță: o nouă ultimă zi.
Citeste mai multîn România literară, nr. 50
Așadar, o lectură palpitantă, în care tezele „mari“ (cele despre definiția sufletului, despre imaginație și statutul ei de al doilea subiect al cunoașterii, despre raportul dintre facultăți și unitatea substanțială a sufletului, și mai ales despre intelect și eventuala sa pluralitate) vor apărea doar în cele două volume următoare. Le aștept cu bucurie și cu emoție, pentru că ele au șansa să ne clarifice urma padovană a lui Corydaleu și eventuala supraviețuire discretă, necitată de autor deocamdată, într-un mediu ortodox și pronunțat anticatolic, a unui arab care i-a și scandalizat, i-a și constituit pe latini în studiul sufletului.
Citeste mai multpe pagina personală de Facebook
Un registru greu de definit: e eseu, e memorialistică, e istorie personală, e istorie literară (sau istorie, pur și simplu)? De fapt, e câte puțin din toate acestea și ceva în plus – talentul scriitoarei. (...) O carte foarte bogată, care te face să o închizi din când în când doar ca să te gândești la ce ai citit. Cu siguranță, una dintre cele mai bune lecturi din ultimii ani.
Citeste mai multîn revista RAMURI, nr. 12
Istoria se împleteşte cu legenda, iar informaţia etnologică se asociază cu mitologia, într-un mirobolant „serial” iniţiatic pentru copii. Pentru cititorii maturi, Manuscrisul Gemenilor ar putea fi un intertext la manuscrisul de zodii al lui Dionis, tot o carte magică, mediatoare pentru regresiunea temporală a personajului romantic eminescian.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 12
Florina Ilis este unul dintre cei mai valoroşi prozatori români ai epocii postcomuniste. Deşi a debutat în anul 2000, ea este străină de orice încadrare îngust generaţionistă. Romanele sale sunt complexe, polifonice şi caleidoscopice, având elemente realist-sociale, mitic-simbolice şi metatextual-livreşti. În general, acestea problematizează realităţi istorice şi reprezentările lor, prin intermediul perspectivelor multiple şi al textelor derivate, adică al hipertextelor (internautice, jurnalistice, ideologico-politice, critic-literare etc.). Blaga. În căutarea numelor, apărut în seria de „Biografii romanţate” de la Polirom (în 2025), nu este, totuşi, o simplă biografie romanţată. Cred că Florinei Ilis i-ar fi şi greu să scrie într-un stil prea lejer. Dar poveştile amoroase, etalarea „muzelor” (într-un discurs narativ nescutit uneori de ironie) asigură atractivitatea şi din acest punct de vedere, al speciei biografiei romanţate. Biografia romanescă a lui Blaga se construieşte însă specular, cu ajutorul unor oglinzi textuale diverse, mai mult sau mai puţin fidele: în primul rând, materiale de istorie literară, corespondenţă şi jurnale sau memorii ale apropiaţilor, documente de urmărire informativă din arhiva Securităţii; apoi, opera propriu-zisă (poezie, proză, dramaturgie, filosofie, traduceri); şi, nu în ultimul rând, volume de critică şi istorie literară, de exegeză dedicată creaţiei lui Blaga.
Citeste mai multîn România literară, nr. 4
Deși romanul lui Andrei Mocuța reflectă faze ale vieții și scrierilor acestuia, totuși autorul nu preia întocmai cuvinte, exprimări identice, tipologii, iar curgerea întâmplărilor e mereu atent înnoită, fiecare propoziție are valoare în sine, verbele nu sunt banale, clișeele, chiar dacă salingeriene, sunt evitate, iar ritmurile frazelor diferă, astfel că un cititor poate continua lectura fără să „sară“ peste paragrafe sau chiar pagini întregi (dacă e un bun cunoscător al scriitorului american și bănuiește dezvoltările posibile). Protagonistul e mereu activ, își amintește, observă, cugetă, se miră, se distrează, se enervează, iar noi pătrundem prin reacțiile lui într-o lume care rămâne mereu vie. (...) Stârnind dorința de a-l reciti pe scriitorul american, dar și curiozitatea de a descoperi alte cărți ale lui Andrei Mocuța, romanul Salinger și fata cu părul roșcat transmite coeziune și energie, nu e lipsit de forță modelatoare, motivează cititorul la căutarea unui loc în lumea de jos și în cea spirituală, a întrebărilor legate de propria devenire.
Citeste mai mult