pe lapunkt.ro
Rudin a fost citit de contemporani, şi nu numai, ca un roman cu cheie. Profilul personajului, Rudin, evocă ceva din natura tumultuoasă şi luciferică a lui Mihail Bakunin: deja Bakunin este o legendă a radicalismului rus, aflat în lunga sa detenţie ce precedă evadarea sa spectaculoasă din Rusia. Dar Rudin este mai mult decât o oglindire mecanică a unor evenimente. La fel ca şi Dostoievski în Demonii, Turgheniev construieşte un univers ficţional în care realitatea documentabilă este supusă unui tratament subtil şi prismatic. Roman al condiţiei ruse, Rudin este un roman al intelighenţiei şi al ratării.
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
O carte care urmărește, în primul rând, să preamărească diversitatea și complexitatea lumii vii, îndemnându-ne să privim cu mai mult respect natura și nu doar din perspectiva noastră antropocentrică. Lumea nu este numai a noastră și oamenii nu se află în buricul Pământului, există nenumărate feluri de a fi, nenumărate inteligențe în jurul nostru și trebuie să învățăm să le vedem și să le respectăm pe toate.
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
Lecții, de Ian McEwan (trad. rom. Dan Croitoru), pe care l-am terminat recent și mi-a plăcut la nebunie. Ce îi lipsește în dimensiune compensează în anvergura poveștii: un fel de cronică a ultimului secol redată prin prisma unui om obișnuit („omul de pe stradă”, cum îi spun prezentatorii de știri), Roland Baines. Dincolo de poveste, de personaje, de reflecțiile inteligente și sarcastice, mi s-a părut remarcabil talentul lui McEwan de-a închide o lume într-o frază. Aparent nevinovate și inocente, considerațiile sale sunt concentrate ca niște sentințe și te obligă să regândești numeroase locuri comune și de la sine înțelese.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 855
În romanul Jos, în vale, Valsesia și oamenii săi sunt complet învăluiți într-o tensiune amară, dureroasă, iar Paolo Cognetti coboară în această pâlnie întunecată și ne spune, cu o scriitură clară, simplificată, adesea brutală și aspră precum locurile, o poveste nu doar despre frumusețea amenințată a naturii sălbatice, ci mai ales una despre lupta pentru supraviețuire, despre fragilitățile unor oameni rătăciți, ce par să nu mai ajungă în partea însorită a vieții.
Citeste mai multpe carturesti.ro, 13 iunie 2023
La soarele neîmblânzit te poartă într-un colț de lume fascinant, sub un cer paradisiac, pe ţărmul negru scăldat de apele turcoaz ale Pacificului – insula Hiva Oa care i-a cucerit pe pictorul francez Paul Gaugain și pe cântărețul belgian Jacques Brel. Paradisul tropical este decorul ideal pentru o poveste plină de mistere, secrete, manipulări și crime.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Tudor Ganea reușește însă să amestece câteva din elementele (aparent?) identificabile ale existenței sale, stări și situații marcante, în vârtejul altor destine, ale prietenilor săi din tinerețe cărora le-a alterat biografia. Și face acest lucru cu suficientă dezinvoltură și meșteșug ca să citim ultimele zeci de pagini pe nerăsuflate, nerăbdători să vedem cum se vor aduna firele narative în dezvăluirea care ar trebui să-l împace pe Tomiță cu trecutul său. Acesta mi se pare unul din pariurile câștigate ale cărții. Referințele autoficționale au fost eficient sublimate în blenderul ficțiunii. Există în carte trimiteri la teme puternice: rușinea, lașitatea, violența, derizoriul, lipsa de empatie, spectrul morții, pe care personajul principal le descifrează la început perplex, apoi aplicat – citește ce i se întâmplă –, ca parte a unui proces superior de maturizare în fața „timpului ireversibil, care polizează și dizolvă și lustruiește.”
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 854
Bogdan Crețu a scris o carte al cărei subiect e dificil, sensibil și, bineînțeles, riscant. Relația omului cu puterea și, implicit, cu „vremile” în care trăiește e o supratemă ce cunoaște numeroase reprezentări în literaturile lumii, mai ales în cele ale estului european. Autorul reușește să pună toate aceste realități complicate în relație cu destinul individual, cu viața intimă a oamenilor din două epoci politico-sociale distincte.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 854
Silex s-a format în mine de-a lungul mai multor ani, așa cum un mineral se formează în scoarța terestră. Silexul în sine, cremenea, este o rocă sedimentară, așa cum aceasta este o carte sedimentară, dar și vulcanică și, categoric, metamorfică. (…) Silex este doar o piesă într-un mecanism pe care probabil nu voi reuși să-l asamblez până la sfârșitul vieții. Marginile sale zimțate se îmbină cu cele ale cărților anterioare, la care, de altfel, face trimitere. Nu știu dacă a schimbat ceva cu adevărat, poate doar m-a adus mai aproape de mine.
Citeste mai multîn Revista Apostrof
„Cu al treilea capitol, Necorespunzător, se încheie un cerc, autoarea dovedind deosebita mobilitate a unui prozator care schimbă modalitatea romanescă, ceea ce nu înseamnă că ocoleşte gravitatea unei condiţii, de un dramatism ce pulsează deosebit de puternic dincolo de aspectele ei uşor perceptibile. Prin Linia Kármán, Andreea Răsuceanu îşi consolidează, în ultimă instanţă, locul important, ocupat deja, în prima linie a prozatorilor actuali”.
Citeste mai multpe alecart.ro
Comunitatea existentă în romanul Rupturi, scris de George C. Dumitru, nu oferă doar o copie fidelă a realității, ci mai mult decât atât. Este însăși realitatea pe care încercăm să o evităm atât de mult, atât de des. Acea realitate care, dacă într-o zi ne-ar bate la ușă, nu i-am răspunde. Și tocmai ea schițează un anumit contur comunității prezente în carte. Mai mult decât atât, romanul oferă o imagine a fiecărui om, a fiecărui personaj care, la un moment dat, chiar dacă timp de doar câteva clipe, s-a intersectat cu viața lui Daniel.
Citeste mai mult