Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe bookblog.ro
Citește periculos este o bijuterie de carte, într-un mod diferit și totuși asemănător cu bestseller-ul autoarei. Azar Nafisi, scriitoare iraniană care trăiește în Statele Unite, scrie despre cărți, reușind să realizeze o minunată pledoarie pentru lectură în vremurile tulburi pe care le trăim. (…) Azar Nafisi scrie Citește periculos în timpul președinției lui Donald Trump și a pandemiei de coronavirus.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1125
Preda. Adevărul ca o pradă de Bogdan Răileanu pică numai bine în anul în care marcăm 100 de ani de la nașterea scriitorului. (…) Marin al lui pare un personaj care și-ar fi găsit foarte bine locul în romanele lui Preda. E prima calitate a cărții – efect, fără dubii, al unor îndelungi calcule de strategie narativă: faptul că e scrisă à la manière de Marin Preda. De cele mai multe ori, e vorba de stil indirect liber, care permite o mobilitate narativă, un joc al vocilor, puse când pe seama protagonistului, când asumate de un narator distinct, care evaluează totul de la distanță.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 783
Pentru volumul Călători și pacienți români la Karlsbad. O istorie culturală a mersului la băi pe la 1900 autorul a adunat un număr impresionant de vederi și ilustrații, fără acestea textul ar fi fost searbăd și redus la o singură dimensiune. Karlsbad, actualul Karlovy Vary, este un studiu de caz excelent elaborat și articulat în jurul ideii de călătorie. (…) Radu Mârza este un bun povestitor. Cu alte cuvinte, tot efortul de a aduna date cu privire la cine și în ce perioadă a ajuns la băi la Karsbad putea să fie prea puțin atractiv pentru cititorul obișnuit și, astfel, să rămână un studiu istoric (folositor și util celor preocupați de studii interdisciplinare sau de studiul unei perioade istorice ca atare).
Citeste mai multpe platforma omiedesemne.ro
Bogdan Răileanu l-a reînviat pe Moromete, i-a dat un contur credibil și atașant. Ni l-a pus în față, dar nu pe o peliculă, ci ca pe o hologramă incredibil de reușită, cu puterea de a înșela orice simț al perceperii realității. Iar Marin Preda nu stă pe o scenă sau pe un piedestal, ci se plimbă nestingherit printre noi, uneori tăcut, alteori volubil, nu un personaj, ci un om viu, real, pe care ai tendința irezistibilă de a-l atinge, de a-i da o formă nu doar cu simțul înșelător al văzului, ci și cu acela al pipăitului.
Citeste mai multîn revista 22
Cartea în discuție este un strălucit studiu de caz al direcției pe care o ilustrează, cu discursuri istoriografice care țintesc superlativul, ceea ce face, în aproape toate operele sale, istoricul american. Subtitlul de la Marii comandanți e, de altfel, explicit: Alexandru, Hannibal, Cezar și arta conducerii. A fost ușor să îi aleagă, spune B. Strauss cu subiect și predicat în multe rânduri în care vorbește despre cartea sa, când e, previzibil, provocat să explice aceste alegeri, cum să le spunem, stelare pentru istoria (inclusiv pentru istoria militară din Antichitate).
Citeste mai multîn revista 22
Alina Nelega este regizoare de teatru, autoare dramatică și romancieră. Nici nu se putea cineva mai potrivit pentru a reînvia personalitatea atât de carismatică a Marioarei Voiculescu, rămasă totuși de mult în umbră, în pofida faptului că a trăit până la 90 de ani (1976). A fost atât de înzestrată, încât a învățat, cu dispensă, la Conservatorul de Artă Dramatică de la vârsta de 14 ani, apoi a jucat la Teatrul Național, a fost adorată de public, a înființat o companie privată de teatru, a încercat să facă și filme artistice în anii de început ai cinematografiei, a fost apropiată de Regina Maria a României, nu a făcut compromisuri politice și astfel, după Al Doilea Război, a refuzat să mai joace și a trăit în sărăcie până târziu, alături de fiul ei, Paul, singurul care nu a părăsit-o niciodată.
Citeste mai multpe citestema.ro
Sjón (Sigurjón Birgir Sigurðsson) își pornește romanul Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii de la o serie de întâmplări reale din locul său natal: Reykjavík, în Islanda. Un grup de neonaziști îi va oferi acestuia protagonistul: tânărul Gunnar Kampen, de doar 24 de ani, crescut în apropierea ideologiei naziste și a culturii ariene. (…) Lui Sjón îi reușește, ca de fiecare dată, exercițiul concentrării unor mesaje pline de forță în romane de scurtă întindere.
Citeste mai multpe citestema.ro
Citind Lumina de veghe, cred că Michael Ondaatje, scriitorul născut în Sri Lanka, nu ar trebui să rămână în memoria publicului doar pentru Pacientul englez. Inutil să spun că potențialul cinematografic al Luminii de veghe este cel puțin egal cu cel al celuilalt roman, ajuns deja film. Plasat în 1945, în vremurile cețoase de după cel de-Al Doilea Război Mondial, romanul debutează abrupt, cu relatarea necesității abandonării de către părinți a celor doi adolescenți londonezi, Nathaniel și Rachel, în numele unei tulburi promovări profesionale a tatălui ce necesita prezența părinților în Asia timp de un an.
Citeste mai multîn România literară, nr. 38/2022
Personajul principal al romanului Scrisori către Taisia este Adrian Doltu, care își povestește propria viață prin intermediul a douăzeci și una de scrisori către fosta sa iubită, Taisia, care a rămas o obsesie de-a lungul unei vieți ce străbate o istorie extrem de sinuoasă, greu de prins într-un tipar logic. Un aer de reproș bântuie paginile epistolelor – ratarea resimțită de Adrian Doltu, la capătul unei existențe destul de cenușii, o are în miezul său și pe capricioasa „destinatară“. Inconsecventă, alunecoasă, generatoare de stări confuze în mintea și în inima lui Adrian Doltu, Taisia amintește de „doamna T“ din Patul lui Procust.
Citeste mai multîn Cațavencii
Interesant și talentat fără măsură acest Jón Kalman Stefánsson (…) Căci Povestea Ástei e o inspirată saga de familie, scrisă parcă la dictarea vreunei zeități scandinave. Povestea curge când năvalnic, ca o apă de munte, când liniștit-impunător ca un fluviu temeinic așezat în matcă, cu tot mai lungi întoarceri într-un trecut al începuturilor, miraculos și, deopotrivă, stăpânit de nenorocire, ghinion și moarte. (…) Povestea Ástei e o saga inspirată, adesea halucinatorie, a căutării reazemului în alcătuirile simple ale lumii de odinioară – ceea ce uneori nu e decât o aiureală – și a fericirii de la granița morții, adusă de experiențe care-ți dau totul sau nimic.
Citeste mai mult