Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 44/202
Andrei Ursu și echipa sa de cercetători de la IRRD 1989 propun, de fapt, o revoluție istoriografică, o schimbare radicală de perspectivă anunțată de fapt încă din 2018-2019 prin texte publicate în Noua Revistă pentru Drepturile Omului, în volumele Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 (Polirom, 2019) și Revoluția din 1989. Învinși și învingători (Polirom, 2020). (…) Această redeschidere (istoriografică) a Dosarului Revoluției pornește în bună parte de la analizarea documentelor Dosarului 11/P/2014 al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Dosarul Revoluției, în limbaj popular) și de la o serie de întrebări declanșate ca urmare a unei lacune documentare: acțiunile Securității din intervalul 22-30 decembrie 1989 au rămas mult timp necunoscute și ocultate. Nici CNSAS, nici altă instituție de cercetare nu a fost învestită legal cu dreptul de a intra în posesia documentelor emanate de la fosta poliție politică pe cale de desființare (sau a materialelor care priveau ultimele sale zile de existență).
Citeste mai multîn Cațavencii
Crush e, de fapt, un roman despre o femeie fatală în tradiția inaugurată la noi de autenticistul Anton Holban și altoită pe povești de amor mai mult sau mai puțin misterioase după care se înnebunesc adolescenții timizi încă de pe vremea lui Ionel Teodoreanu și, mai aproape de zilele noastre, dinspre Radu Tudoran citire. Un romantism despletit și, în multe pagini, romanțios se agită pe trei voci în cartea Dorei Pavel. (…) romanul are pagini excelente, cum sunt cele de un umor negru care conțin critica risipei pe care o fac aparținătorii morților.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1132
Meritul lui Cosmin Perța este acela de a fi intuit fondul tragic al unei existențe plasate sub semnul unei fatalități nemiloase. Pe care o reconstituie dinăuntru. Așa se face că Labiș. Jurnalul pierdut se dovedește o biografie romanțată vie, în care autorul a găsit unghiul și tonul adecvate pentru a contura o imagine plauzibilă a unui Labiș prins într-o cursă din care nu poate ieși teafăr. Dar în care se implică total, cu o stranie voluptate a autodistrugerii.
Citeste mai multîn revista Vatra
21 de povestiri cu titluri sugestive, pe care le-am citit ca pe capitole ale aceluiași roman cu accente autobiografice, alcătuiesc volumul Lavinicăi Mitu. (…) Ce m-a impresionat a fost, în primul rând, calitatea scriiturii. O voce sigură, exersată, care dovedește că, din punct de vedere tehnico-stilistic, scrisul se poate învăța (autoarea menționează că s-a format și la atelierele de scriere creatoare). (…) Bărbatul fără cap este, cu siguranță, o carte care nu m-a dezamăgit, în ciuda tematicii relativ uzate și a tramei comune, a câștigat, deci, ochiul sedus.
Citeste mai multîn revista Vatra
Lavinica Mitu păstrează un echilibru fragil, încercând să descrie oamenii mari cu bune și rele și un fel de distanțare. Același balans îl încearcă și în jocul temporal, în alternarea oralității cu descrierea, și în trecerea aproape imperceptibilă de la timpul povestirii la cel prezent. Toate lucrurile astea îi dau prozei un fel de rapiditate, dar și adâncime și greutate – și tot ele, puse cap la cap, vorbesc despre scrisul exersat, matur al scriitoarei.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 135
Cartea istoricului și romancierului clujean Ovidiu Pecican nu este una care respectă tipicurile unei cercetări științifice formale, este mai degrabă un eseu deschis oricăror discuții ulterioare. Poate și pentru că autorul ei nu a fost nicicând cantonat în formalisme, ci doar în a comunica idei, imagini, istorii, adesea într-un stil excentric. (…) Este, așadar, un eseu (sau o colecție de eseuri) de atmosferă, precum cea a personajelor despre care vorbește, o carte ce nu dă răspunsuri cu privire la poziția românilor, balcanici sau (medio)europeni, față de lumea occidentală sau orientală. Dar pune (măcar) o întrebare: "Între centralitatea capitalei [...] și fundamentul rural, sătesc al națiunii române (al provinciei), un rol de seamă în mediere l-a jucat periferia (mahalaua). Din acest mediu s-a configurat figura orășeanului zeflemist, a geniului oral de o clipă și de la acesta se poate ajunge la conceptualizări relevante [...] (miticism, moftemă, moftologie). [...] Astfel de concepte posibile își pot vădi aria de valabilitate doar în perimetrul [...] românesc sau vorbesc și pe seama omului medioeuropean?" (pp. 397-398).<
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Rămâne la fel de irezistibilă abilitatea Aurorei Liiceanu de a traversa epoci întregi de la o pagină la alta. De a găsi tunele în timp, corespondenţe inedite, unind lumea eleganţei din conacele britanice de femeile aprige, nevoite să supravieţuiască într-o lume cotropită atât din exterior, prin invazii succesive, cât și din interior, prin acceptarea și menţinerea transgeneraţională a unui cod tribal ce legitima cruzimea și de care ele fugeau deghizându-se tocmai în cei ce le asupreau de secole.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 789
Hobby și alte povestiri a fost mai mult un exercițiu. M-am schimbat mult eu, cu totul, de-atunci. Societatea noastră și lumea cu totul s-au schimbat. Repetiție pentru o lume mai bună arată, cred, chiar o parte din transformarea pe care am trăit-o cu toții în acești ani. Ca un punct comun între cele două titluri ar fi obsesia pentru bătrânețe, pentru creatura care devine omul bătrân, pentru felul în care cei care suntem în copilărie și-n adolescență devenim niște personaje care populăm mai departe omul matur, apoi pe cel bătrân. În Repetiție este tematizat acest parcurs regăsit fragmentar în celelalte romane: ficțiunea care suntem, modalitățile în care ne recompunem. Suntem însă un teritoriu ficțional unde trecutul, prezentul și atâtea viitoare scenarii trăiesc în aceeași piesă de teatru.
Citeste mai multîn România literară, nr. 43/2022
Volumul recent apărut la Editura Polirom (în original The Watchmakers. A Story of Brotherhood, Survival and Hope amid the Holocaust) conturează povestea vieții unei familii de evrei hasidici din Kozienice (Polonia), al cărei destin a fost în mod dramatic influențat de ascensiunea nazismului în Germania și, mai apoi, de invadarea Poloniei natale. (…) Miezul cărții este reprezentat tocmai de cadrul cotidian al vieții familiei Lenga, a cărui ilustrare este legată, desigur, de destinul comunității din care aceasta făcea parte –care număra, în Polonia interbelică, nu mai puțin de 3,4 milioane de suflete, din care au supraviețuit războiului și Holocaustului doar 320.000, adică mai puțin de 10 %.
Citeste mai multîn Cațavencii
Marius Chivu a făcut câteva antologii cu povestiri de autor, dar și antologii de proză scurtă cu mai mulți autori. Cea mai cunoscută e KIWI, o antologie tematică în serial care în acest an s-a internaționalizat, după ce prima ediție, Sosiri/Plecări, a avut succes și la cititori, nu numai printre cronicari. În Granițe apar, democratic, prozatori celebri alături de debutanți, încât o povestire de Jonathan Franzen e flancată de cele scrise de Diana Geacăr și de Andrei Dumitrescu. (…) proza scurtă se află cel mai adesea la graniță cu poezia, ceea ce presupune un cu totul alt tip de lectură decât romanul, care, după Stendhal, ar fi o oglindă plimbată de-a lungul unui drum.
Citeste mai mult