Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe lapunkt.ro
O carte ambițioasă și documentată. Un eveniment cultural. În acești termeni a fost receptată lucrarea Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii (editura Polirom, 2022), și înmatriculată repede în finala Orwell Prize for Political Writing. Apărut într-un moment de belșug al datelor empirice și al repunerii pe tapet a problemei inegalității social-economice, discursul profesorilor David Graeber și David Wengrow promite, după exemplul lui Gordon V. Childe (1936), o manieră diferită de a concepe istoria și civilizația umană. Înăuntrul tratatului, descoperim o mișcare concentrică: de la reinterpretarea istoriei, demersul științific se călăuzește după un fir roșu, anarhist, în căutarea fundamentelor democrației și a pragului tare al valorilor morale.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Acest roman te duce exact în punctul în care vei înțelege cum noi, cei din Basarabia, trăim cu statutul de renegați ai istoriei. Dur, convingător, abrutizant, romanul este o peregrinare prin tot ce înseamnă Moldova de pe la sfârșitul anilor `90.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
La Caracas va fi mereu noapte ne spune Karina Sainz Borgo în romanul său, o scriitură de o fermitate care se resimte în fiecare cuvânt. Este o carte despre război, despre durere, despre fugă și despre nevoia de a rămâne om chiar și atunci când îți pierzi esența naturală în schimbul supraviețuirii. Nu știu dacă aș putea găsi, în acest an, o carte mai apropiată ca esență de fundalul realităților în care trăim, iată de ce te sfătui să o citești cu deschidere, cu empatie și fără pic de scepticism.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 12-2022
Volumul Povestiri bizare continuă atmosfera deja recognoscibilă a naraţiunilor scriitoarei Olga Tokarczuk, între straniu, miraculos, fantastic, de această dată cu accent pe bizar, o subspecie a straniului. Cele zece povestiri sunt diferite ca structură şi, mai ales, ca trimitere spre genuri, de la romanul istoric sintetizat într-o naraţiune cu tentă de suprarealism (Copiii verzi) la cel care se apropie de povestirile gotice sau de influenţă kafkiană. Liantul între istoria personajului şi momentul receptării acestei istorii este fragil, intenţia fiind de a determina lectorul să plonjeze într-un univers uneori terifiant, de cele mai multe ori bizar. Lupta cu timpul se dovedeşte a fi axa principală a acestor povestiri. Interpretarea textului ar putea consta în configurarea unui timp al trăirii şi a unui timp al receptării imediatului prin grila de emoţii stabilizată în decursul vieţii. (…) Olga Tokarczuk creează o lume a unor destine umane aflate în momentul asumării singurătăţii, a angoasei, a sentimentului de alienare şi de apropiere a morţii. Bizarul plasează povestirea dincolo de firesc, umbrind-o de tribulaţiile interioare ale căutării echilibrului emoţional în faţa caducităţii vieţii şi a magiei însingurării.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Nomada e cartea care continuă Necredincioasa; este cartea care rezumă o altă suită de experiențe cruciale în raport mai ales cu formule occidentale ale practicilor musulmane și, nu e lipsit de importanță, în raport cu formule de complicitate la aceste practici venite dintr-o lume (încă) liberă, dar care își joacă, la ruleta iresponsabilității, libertatea.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Prada – e, în măsură covârșitoare, o analiză a unui fenomen de dată recentă. Un fenomen care implică, tot mai mult, unele efecte dramatice: „chiar dacă fluxul de migranți a mai scăzut în ultimii câțiva ani, există în continuare foarte mulți care încearcă să traverseze Mediterana sau să ajungă în Europa pe alte rute. Una dintre consecințe este o schimbare la nivelul poziției femeilor din Europa”. Despre acest orizont/ univers tematic este volumul de față: „migrația în masă, violența sexuală și drepturile femeilor în Europa”. Mai precis, despre „un eșec colosal al estabilishmentului politic european. Și despre soluțiile la aceste probleme, false și reale”.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Mila – sunt prețul libertății voastre spune, cu patos bine calibrat și cu multă personalitate, povestea extrem de tensionată în care a fost, fără voia sa, „eroină principală”, convinsă fiind că sensul acestei povești e cât se poate de relevant pentru condiția actuală a civilizației libertății și pentru viitorul acesteia. Ca victima „unui linșaj sistematic și exponențial”, Mila a văzut „haita punându-se în mișcare, participând la violență și la îndemnul la asasinarea unei adolescente, uniform, fără să gândească, în numele apărării unei religii a iubirii și a păcii. Vestitorii violenței și ai asasinatului: asta deveneau, ascunși în spatele bunelor lor intenții”. O notă aparte a suitei confesive a autoarei cărții privește toxicitatea rețelelor sociale. E de reținut, de meditat și de pus în dezbatare.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1138
Charles Bukowski asta și face. Trăiește, cum-necum, bea și mai ales scrie. Versuri, proză. Cum îi vine, cum îl taie capul. Improvizează. Prelucrează realul. Scrie despre ce-i place – cursele de cai, despre ce nu-i place – fandosiții și ipocriții care fac avere și-și închipuie că ei sunt totul pe lumea asta, e mereu nemulțumit. De lumea din jur. De el însuși. Nu menajează pe nimeni. Aruncă și vorbe grele. Meritate sau mai puțin. Oricum, ceea ce scrie el și modul în care comentează nu pot fi date pe mâna copiilor. Poate și inventează, la ce bun să știm chiar toate dedesubturile unui personaj. Aici intervin talentul de a povesti, imaginația de a broda întâmplări culese din lumea înconjurătoare. Fiecare în felul lui. Bukowski sau Proust. Că e ficțiune, că sunt doar impresii reale, notate pe moment, consemnate cum îi vine, începând cu 28.08.1991, ora 23.28. Un fel de jurnal, care se închide pe data de 21.02.1993, ora 0.33, cu o sudalmă urâtă și concluzia, nu știm cât de adevărată: „Nici Tolstoi nu-mi place!”. Nouă ne place însă și de Tolstoi, și de Bukowski.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1138
Cartea pe care a coeditat-o recent (n.r. Andrei Ursu) cu Roland O. Thomasson, Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989 (Polirom, 2022), conține, cum anunță și titlul, roadele unei examinări inedite a Dosarului Revoluției realizate de echipa sa de istorici nou angajați la IRRD. Teza centrală a cărții este că, după fuga lui Ceaușescu, pe 22 Decembrie 1989, trupele USLA au executat un plan de acțiune premeditat chiar de către acesta pentru situația de urgență în care o revoltă populară ar fi reușit să-l alunge (temporar, credea el) de la putere.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1138
Pornind de la biografia lui Nichita Stănescu, Bogdan Crețu realizează astfel un admirabil roman despre condiția poetului, a unui anume poet care, în lumea actuală, a devenit o prezență cam anacronică, poate stârni anumite zâmbete pline de condescendență și tinde să devină istorie literară. Astăzi nu se mai scrie așa… Iar Bogdan Crețu știe foarte bine că astăzi nu se mai scrie așa și de aceea cartea lui trebuie privită (ca toate cărțile despre trecutul literaturii) ca un act de pietate, ca o cruce făcută la intrarea într-o necropolă. Dincolo de toate acestea, Nichita. Poetul ca și soldatul e unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în ultimii ani.
Citeste mai mult