Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1149
Cu Umbra exilată, roman apărut la Polirom, în 2021, Norman Manea revizitează temele-cheie ale universului său romanesc și eseistic, luând ca partener, în această călătorie retrospectivă, personajul lui Adelbert von Chamisso, Peter Schlemihl, eroul care și-a vândut umbra, prototipul pribeagului fără popas. Un roman-colaj, dens și original – considerat de Alberto Manguel o capodoperă –, în care trama narativă este întreruptă frecvent de inserturi textuale străine, aparținând unor autori diferiți – oameni de știință, jurnaliști, scriitori, eseiști și critici literari –, care pun într-o perspectivă universală povestea personală a nomadului autoexilat în Lumea Nouă, spre sfârșitul epocii comuniste. Dacă emigrația și exilul constituie realități cotidiene în lumea de azi, Norman Manea demonstrează, prin paginile sale de mare rafinament stilistic, că exilul face parte dintotdeauna din condiția umană, fiind un eveniment ontologic, înscris în ADN-ul ființei noastre.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Volumul Identități ucigașe mi se pare genul de experiență livrescă pe care ar trebui să o introducem în sfera lecturilor obligatorii pentru adulți. Poate fi un bun motiv de discuții și de dezbateri ale problemelor pe care preferăm să le trecem sub tăcere, din frică sau, de ce nu, din confort.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Fără a-și propune să scrie o carte unică, irepetabilă, Dan Coman reușește să desprindă excepționalul gesturilor mici din banalul faptelor cotidiene, din întrepătrunderea dialogurilor și a monologurilor interioare, din suprapunerile notațiilor, prin însușirea cu lejeritate a vocii celuilalt, cu fragilitatea și delicatețea care o transformă în propria voce. Tehnica amețitoarea a repetițiilor și a reluărilor – regăsim pasaje întregi identice plasate în povești diferite – creează o rețea de tobogane prin care aluneci cu ușurință spre femeia cu tatuaj pe omoplat, spre Maria, spre părinții Mariei, spre Denis și profesorul de filozofie. Toți sunt unul și același, dar nu pentru că autorul nu ar fi știut sau nu ar fi avut resursele necesare să-i diferențieze, cât pentru că există aceste fire conducătoare de lumină și întuneric la care toți sunt conectați în moduri aproape miraculoase, magice. Ce preferi? Poate fi citită ca o poveste în mai multe acte, dovadă faptul că anumite pasaje sau povestiri întregi au fost puse și în scenă.
Citeste mai multpe revistaechinox.ro
Există, în Dispariția (Polirom, 2021) lui Cosmin Perța o apetență fermecătoare pentru menținerea întregului exercițiu prozastic în suspensia tainei, o senzație cel puțin bizară, dar în același timp intimă și confortabilă. Poziția cititorului e asumată sub semnul unei indeterminări plăcute, care elimină orice dorință de a mai cartografia stereotipii referitoare la descoperirea unor adevăruri insolite despre lume și despre sine. Ești, alături de personaje, într-o arhitectură a misterului perpetuu și îți place. (…) Romanul lui Cosmin Perța poate fi citit ca un ecou al necesității de a umple golurile identitare, de a cicatriza trecutul incert, fapt ce implică o experiență clinică a căutării, al cărei cuantum de autenticitate rezidă tocmai în menținerea în suspensie a unei continue descifrări și deschideri către, atât a subiectului uman, cât și a textului în sine ca produs cultural.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Meritul Aurorei Liiceanu în această carte rezidă în maniera cu care surpă castele de vise, scoate toate etichetele roz cu care ne deghizăm relațiile și arată cum putem fi emoțional dependenți, indiferent de statutul intelectual, social sau economic. Mi-au venit în minte cuvintele unui personaj dintr-un film de epocă: și bogații plâng. Doar că de această dată nici măcar intelectul, nici tenacitatea cu care ne mișcăm spre Olimpul succesului, nu ne pot garanta că vom fi fericiți. Am găsit acest volum foarte clar și limpede scris, cu sinceritatea psihologului care observă și nu condamnă. Cartea în sine pare a fi o invitație spre meditație, spre a înțelege cât de dispuși suntem să rezistăm în fața tentațiilor amoroase. Dacă Catherine Pozzi admitea că poate fi singură și fericită, iar Claudia renunța la cătușele nefericirii alături de un soț care nu o mai iubește... Toate aceste dacă sunt despre felul în care putem și trebuie să învățăm că maturitatea emoțională, cu toate cele aferente ei, poate fi doar o decizie asumată și conștientă.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 151
Este și nu este o carte de povestiri. În ce sens, adică ce vreau să spun? Că poți să le iei ca povestiri, să citești câte una când ai timp și să vezi ce scoți din ea: întâlniri amoroase în hoteluri, flirturi după ore, copii abandonați, violență domestică, părinți plecați la muncă în Italia, sex în pandemie, filmări porno, fii care au grijă de mame, mame care au grijă de fii, prietenie senzuală, plimbare prin lumea de dincolo chiar, relație la maturitate, minciuni, îndrăgostire de câte o mătușă. Sau poți să vezi că există un fel de joc, povestiri care pleacă de la aceleași premise și se desfășoară în alte direcții. (…) Ce preferi? este poate un titlu ironic, pentru că personajele volumului ajung cam în același punct, chiar dacă au și momente de bucurie.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 151
Citind În supa miso de Ryū Murakami, mi-a atras atenția modalitatea în care sunt structurate imaginile culturilor. Pe lângă modul ingenios de a prezenta cultura japoneză prin intermediul celuilalt, a americanului Frank, mi s-a părut interesantă și abordarea culturilor din unghiul unor stereotipuri culturale, pe care Ryu Murakami le folosește cu scopul ilustrării barierelor care stau în calea cunoașterii.
Citeste mai multpe scena9.ro
Nu încape îndoială, Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai importante autoare ale literaturii române postbelice. Trecerea timpului nu face decât să confirme acest lucru. Prozatoarea a reușit să cartografieze cu luciditate mai bine de un secol de existență turbulentă a societății românești.
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro
Noua construcție romanescă a Gabrielei Adameșteanu – Voci la distanță, apărută, în 2022, la Polirom, e o excelentă și seducătoare polifonie stilistică despre singurătate, exilul interior și despre fețele pierzătoare ori câștigătoare ale exilaților din geografia politică a Estului. Gabriela Adameșteanu ne oferă în Voci la distanță un roman cu certe delicii de lectură în care ne putem (re)întâlni cu propriile noastre voci și distanțări interioare.
Citeste mai multpe Facebook
mi se pare unul dintre cei mai buni enciclopediști contemporani. e și documentat, și amuzant, și inteligent, și incredibil de prolific. e o plăcere să-i citești cărțile, atât pentru informații, cât și pentru diversitate și umor, iar Acasă e unul dintre volumele lui clasice. practic, trecând în inventar camerele unei vechi case victoriene, Bryson ne propune o plimbare prin diferitele obiceiuri și moravuri pe care diferitele camere le-au „trăit” (holul, bucătăria, dormitorul, biroul, baia, sufrageria, podul, pivnița, camera copiilor etc.)
Citeste mai mult