În intenție, cel puțin, Mai puțin decât dragostea e un roman de dragoste. Aveam nevoie de tensiune, de probe dificile. Sara e fiica unui fost torționar și, din păcate, ea este singura care-l judecă. În mintea mea, are ceva din Antigona, o anumită intransigență. Se revoltă nu doar punctual împotriva tatălui, ci împotriva lumii opresive a taților, a „tătucilor”, mereu orbiți de lupta lor pentru putere. (…) Cartea mea urmărește mai multe povești de iubire în epoci diferite, dar fiecare neiertătoare, în felul ei: de la stalinism la anii ceaușismului târziu și în tranziția care a condamnat mulți oameni la sărăcie lucie. Dar e vorba și de asumarea trecutului apropiat: memoria aproximativă ne condamnă să purtăm cu noi toxinele dinainte. Undeva trebuie să se rupă răul comis programatic. Nu e suficient să dăm vina pe sistem, pe vremuri: au fost oameni care au pedepsit, au condamnat, au ucis, au strivit vieți. Uitarea e de departe boala cea mai gravă a unei comunități. Or, cartea mea chiar asta vrea, prin Sara: să fie o reacție împotriva amneziei interesate.
